Câteva zile lipsesc şi eu şi social media trepidează cu scandaluri! Nici nu plecasem bine la mare, c-a apărut discuţia despre The Wall şi problema bloggerilor care primesc invitaţii şi scriu că n-a fost bine sau nu scriu deloc şi de ce sponsorul le-a dat unora invitaţii şi, presupun, deşi n-am văzut să se spună asta explicit, altora nu.

Pentru că agenţiile au nişte liste şi alea sunt, prea rar se taie sau adaugă cineva acolo. Pentru că oamenii din agenţii nu au vreme să citească tot ce se scrie pe bloguri, mai ales dacă articolele nu apar în monitorizarea despre brandurile pe care le au în grijă. Fiindcă, până la urmă, o invitaţie la concert oferită unora de pe lista aia e doar un pic mai mult decât un gest de curtoazie faţă de unii cărora, cândva, le vei trimite comunicate de presă legate de activitatea clientului cu pricina sau a altora, şi ai vrea să te ajute cu diseminarea informaţiilor respective. Iar să postezi ceva* despre un concert-eveniment ca The Wall ar trebui să fie pe lista de subiecte odată ce ai participat, indiferent dacă ai intrat cu invitaţie sau nu.

Singura problemă, până la urmă, e că Auraş a (mai) scris un articol legat de chestii culturale fără să-şi facă lecţiile înainte. Dar asta e problema lui, şi cică a învăţat ceva din asta. Altfel spus, sunt sigură că cei care se ocupă de lista de invitaţi Ciuc se descurcă s-o administreze şi fără trageri de mânecă. Tot apropo de povestea asta, foarte bine a sintetizat Mugur.

Altfel, experienţa mea la Roger Waters: The Wall a fost desăvârşită. Cu prietenii mei alături, cu cântat, fără cozi la bere, doar cu bucuria şi mirarea de a vedea un spectacol atât de special în România, faţă în faţă cu Casa Poporului. A fost copleşitor, iar cuvintele cu greu pot descrie cum s-a simţit. Îl văzusem înregistrat, ştiam perfect la ce să mă aştept, dar show-ul live, cu emoţii, sunet şi proiecţii, mi-a depăşit (cu mult) aşteptările, aşa că mulţumesc EMAGIC şi Ciuc pentru că aţi făcut posibilă bucuria asta, a mea şi a celorlalţi 49.999 de oameni care au fost acolo! Să mai faceţi!

* mea culpa pentru întârziere: după concert am fugit la mare până aseară târziu.

Share: