August 26

Cu casa în spate

Irene, uraganul care vine, vine, calcă totul în picioare, vorba poetului, pare din ce în ce mai neprietenos. În fapt, dacă e să ne luăm după statistici, cică ar fi cel mai naşpa uragan pe coasta estică a Statelor Unite în ultimii ani, asemănat, de unii specialişti, cu Floyd, care a făcut 57 de victime şi pagube în valoare de vreo 5 miliarde de dolari – fix ce le mai lipsea acum americanilor!

Dar nu despre asta e vorba, poate că se mai domoleşte, Doamne ajută! E vorba despre evacuări. Peste 200.000 de turişti şi localnici au fost sfătuiţi să se retragă, preventiv, din calea năpastei. Evacuare, adică pleci din casa ta, cu puţine lucruri, deh, câte poţi să cari, şi cu speranţa că atunci când Irene va fi trecut, casa, cu tot ce e în ea, va mai fi încă în picioare.

LE În New York au fost evacuate 250.000 de persoane, iar în New Jersey înca 750.000.

Uitându-mă în jur, în propria-mi casă, mi-am dat seama că mi-ar fi destul de greu să aleg ce să iau şi ce să nu iau. În primul rând, am o serioasă cantitate de acte. Mda, poate că aş putea să le scanez şi să scap de ele. Dar de multe ori e nevoie de originale. Am câteva sute de cărţi, CD-uri şi DVD-uri, căci multe din salariile mele s-au dus pe asta. Cum aş putea să le las?!

Sunt prin casă tot felul de obiecte mai mult sau mai puţin preţioase, prin valoare intrinsecă dar mai ales emoţională – n-ar putea veni cu mine. Probabil nici măcar ursul Vlăduţ pe care îl am de când eram copil. Electronice? Cu excepţia laptopului şi telefonului, în mod clar le-aş lăsa de izbelişte. La fel cum aş face cu hainele, nenumăraţii pantofi, accesorii şi mai ştiu eu ce.

Şi, din gând în gând, m-a lovit faptul că, deşi am strâns o mulţime de lucruri de când am casa mea, dacă ar fi să trebuiasă să plec, cu riscul de a nu mai găsi nimic la întoarcere, cel mai mult aş regreta locul însuşi, fiindcă are o energie bună pentru mine, îmi încarcă bateriile perfect.

Pe scurt, aş împacheta pisica, vreo câteva haine, dintre cele practice, nu dintre cele frumoase, laptopul, telefonul, alte chestii strict necesare, câteva amintiri mici, cele două sau trei cărţi pe care le-am pândit ani de zile prin anticariate, jurnalele din adolescenţă, scrise pe hârtie, poate şi pe Vlăduţ, dacă ar încăpea, şi… cam atât! Şi n-aş regreta – gândul ăsta a fost o surpriză şi pentru mine!

Voi ce n-aţi putea lăsa în urmă?

(poza asta cu casa pe roţi şi cu pisică cu tot, e de la © Iryna Bodnaruk | Dreamstime.com)


Tags: , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 26/08/2011 by ruxandra in category "Din casă", "Necategorizate

7 COMMENTS :

    1. By ruxandra (Post author) on

      cutia cu amintiri (e una mare, de la bamboo) as lasa-o in urma. m-am gandit la ea dar mi-m dat seama ca n-am mai deschis-o de vreun an cel putin :)

      Reply
  1. By Pyuric on

    Cele 2 matze, haine (tot alea practice), telefoanele + incarcatoarele, laptopul, hdd-ul portabil, actele de identitate si kit-ul de urgenta (spirt, medicamente, d’astea). Restu’ le-as lasa in urma… Nu stiu ce sa zic legat de jurnalele din copilarie si pozele stranse in timpul vietii, ar iesi cam ditamai pachetul si n-ai cum sa le mai cumperi pe alea, fiind valori sentimentale

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      pozele nu le-as lua, majoritatea sunt pastrate in format electronic si singurul album care a supravietuit e unul mic, 9 pe 13. ar incapea in buzunarul blugilor, la o adica. dar jurnalele sunt o sursa inepuizabila de zambete si nostalgii, of! si daca nu li se intampla nimic si le gaseste careva prin darmaturi?! :))
      uite cum facem: renunt la adidasi, iau doar bocancii, dar pastrez caietele! :)

      Reply
  2. By Pyuric on

    Eu la adidasi nu renunt orice-ar fi, bocanci oricum nu am, deci e ok :)))) Ar cam trebui sa scanez si eu din pozele alea vechi, sa le pun pe hdd-ul portabil si cu asta basta…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *