February 9

Cirque du Soleil în România. Ziua 4: Saltimbanco show!

Lume multă la Romexpo, părinţi şi copii nerăbdători să-i vadă pe cei mai buni dintre cei mai buni în lumea circului performând pentru prima dată în România. Înainte ca toată lumea să se fi aşezat, că, deh, românii n-au învăţat treaba asta cu respectul pentru artişti, spectacolul a început!

O mulţime de personaje vesele, zgomotoase şi colorate erup parcă, în faţa publicului, cu tumbe, sărituri şi strigăte. Merg printre primele rânduri, salută publicul, mai ales copiii, interacţionează cu ei, le strâng mâinile, îi prind ghiduş de nas, fac puppy eyes, totul pentru a te introduce în atmosferă, totul pentru a-ţi construi starea şi emoţia pentru a asista la cel mai longeviv (şi clasic!) spectacol Cirque du Soleil. Începe Saltimbanco!

Saltimbanco e povestea oraşului cucerit de acrobaţi şi personaje pitoreşti, e povestea evoluţiei viermilor (les vers) multicolori şi a celor cu măşti, birocraţii care încurcă lumea, către îngerii de mai târziu, acrobaţii bungee. În deschidere, ni se spune, într-o română despre care ştiu că a fost învăţată ieri, cine sunt sponsorii spectacolului (Orange) şi turneului (Infiniti), suntem rugaţi să nu facem fotografii, deloc, nici cu blitz şi nici fără, şi să ne bucurăm de universul Cirque du Soleil! Şi gata! Acum chiar începe!

Îl cunoaştem pe Baron, ghidul acestui univers colorat al cărui stăpân se crede dar asupra căruia nu are, de fapt, nici o autoritate, poate şi pentru că vorbeşte într-o limbă inventată (special pentru show, o combinaţie între arabă, suedeză şi germană), apoi pe plângăciosul Ringmaster, cu costumul lui galben şi capa albastră, care ţine, de asemenea, să atragă tot timpul atenţia asupra lui, şi pe Visătorul cu coadă albastră care adoră să doarmă şi care n-are, săracul, nici un pic de răgaz pentru pasiunea lui!

Încep numerele de acrobaţie! Adagio, o demonstraţie de echilibru şi graţie

apoi cei care se caţără pe prăjinile chinezeşti sfidând gravitaţia, susţinându-şi întregul corp în balans perfect la o înălţime de câţiva metri cu uşurinţa cu care cineva ar ţine în mână un stilou

Un moment de respiro, apoi intră în scenă Eddie, bufonul, unul care arată altfel decât v-aţi putea imagina, nici măcar nu are nasul roşu, dar a cărui imaginaţie este nelimitată. Un mim excepţional, Eddie interacţionează cu publicul în ambele sale momente, câte unul în fiecare parte a spectacolului, şi noi râdem toţi, adulţi sau copii!

Vedem jonglerii care ne amintesc cu cât de multe lucruri trebuie să ne descurcăm, în acelaşi timp, în jungla oraşului, urmăriţi şi încurcaţi de viermii cu măşti. Domnul pe care-l vedeţi mai jos a jonglat cu opt bile săltăreţe, în variate ritmuri, ba chiar a şi dansat niţel în acelaşi timp. Totul cu super viteză şi fără să-i scape nici o bilă, nici o secundă!

N-a lipsit, desigur, numărul Russian Swing, cu toate salturile ameţitoare pe care le văzusem şi la repetiţii, şi nici boleadorii – ai, ai, ai! – care au făcut dintr-un vechi instrument de vânătoare, un accesoriu de bază pentru un show incendiar, aveţi mai jos un video scurt din care vă puteţi face o idee cât de cât:

Boleadorii au închis prima parte, iar în cea de a doua am fost uluiţi de cele două gemene de la Duo Trapez şi de careul de la Bungee. De asemenea, Eddie, bufonul, a revenit, spre încântarea noastră, şi, de data asta, a nimerit un foarte talentat tânăr din public, iar împreună au făcut super show!

E greu de povestit cum e Saltimbanco şi, de fapt, cred că nici nu se poate! Fiecare are propriile amintiri din copilărie, unele la care circul, şi cu atât mai mult cel mai bun circ din lume, face apel. E suficient să spun că în două ore mi-au redefinit întrucâtva noţiunea de performanţă în arta spectacolului şi că emoţiile sunt atât de frumoase încât cel mai bine e să le trăieşti tu însuţi fiindcă orice-aş scrie eu nu se compară cu experienţa live!

La final, Cristina şi cu mine am mai stat de vorbă cu Andreea Andreescu, PR-ul Events, până s-a scurs toată lumea din Romexpo, vedete şi oameni obişnuiţi. Scena nu e goală, cum v-aţi putea aştepta, pentru că un acrobat… repetă! E un număr pe care nu l-am văzut în spectacol, nici nu cred că e din Saltimbanco, dar e ora 11 trecute, iar acrobatul se leagănă încoace şi încolo, rotindu-se pe coarda lui.

Şi apoi am început să sunăm după taxiuri, fără succes, însă. Două fete, care ne-au auzit chinuindu-ne să găsim o maşină cu care să plecăm de acolo, ne-au invitat să împărţim taxiul cu ele, lucru pe care l-am şi acceptat. Fireşte, în maşină am discutat despre spectacol, cum altfel?! Le-am lăsat lângă casa lor, apoi ne-am dus şi noi acasă.

Nici n-am deschis bine laptopul şi am primit un mesaj pe FB: “fain ce-ai scris pe blog de ei… ştiam că te cunosc de undeva!”. Era una dintre fetele din taxi iar pentru mine a fost încheierea perfectă a unei zile cu adevărat magică!

PS dacă sunteţi printre norocoşii care au văzut sau urmează să vadă spectacolul, pagina sa de pe facebook e aici şi vă garantez că mesajele voastre de mulţumire şi apreciere ajung la artişti, aşa că lăsaţi-le un gând bun. Eu zic că merită, la fel cum merită şi organizatorii (pagina lor e aici) să le spunem Mulţumesc pentru că i-au adus în România!

Credit foto: Mihai Cismas pentru Events



Tags: , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 09/02/2012 by ruxandra in category "Dileme

5 COMMENTS :

  1. Pingback: Cum a fost la Saltimbanco, Cirque du Soleil | AurasMihai.ro

  2. Pingback: Cirque du Soleil - Saltimbanco | VERZI ȘI USCATE

  3. Pingback: Cirque du Soleil în România, ziua 7: prin ochi de copil |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *