Am citit azi că cei care-şi caută job sunt supăraţi că nu primesc răspunsuri de la potenţialii angajatori, atunci când trimit un CV, şi că se plâng de neprofesionalismul celor din departamentele de recrutare.
O fi şi neprofesionalism. De fapt, sigur există şi aşa ceva, am trecut prin interviuri în care a trebuit să fac eforturi susţinute ca să-mi cenzurez binemeritate ironii faţă de “specialistul HR”. Pe de altă parte, însă, primesc CV-uri nesolicitate de la diverşi absolvenţi sau chiar de la persoane cu ceva experienţă. Sunt destul de puţine încât să le răspund “Mulţumesc. Nu există nici un job disponibil acum. Când o să fie…”. Uneori o fac, uneori nu.
Motivele pentru care nu o fac sunt multe şi, dacă nu primiţi nici un răspuns, luaţi în considerare următoarele aspecte, înainte să criticaţi destinatarul CV-ului şi/sau scrisorii. Sau, şi mai rău, să-i trimiteţi un mail acuzator.
– jobul pentru care aplicaţi nu are legătură cu ce e în CV ca pregătire şi/sau experienţă şi nici scrisoarea de intenţie nu mă lămureşte cum că visul vostru ar fi să deveniţi PRi după cinci ani de condus TIR-uri.
– scrisoarea de intenţie e Copy/Paste şi îmi este clar că e aceeaşi indiferent pentru ce job aplicaţi. Nu e bine. Scrisoarea trebuie să mi se adreseze mie, să mă convingă pe mine. Şi o să mă prind dacă nu e aşa.
– scrisoarea de intenţie şi/sau CV-ul au greşeli, fie de redactare, fie de topică ori gramatică. Poate că pentru aprozarul din colţ e irelevantă scrierea perfectă. Pentru un job de PR, însă, nu e, ba chiar dimpotrivă. Se punctează.
Şi, pentru că veni vorba, încercaţi să faceţi din scrisoarea aia ceva mai mult decât un preambul la CV: “Bună ziua, vă trimit ataşat CV-ul meu”. Serioos?! Pe viitor e bine să ştiţi că la primirea unui email cu ataşament ne apare ceva ca o agrafă de birou. A fost greu, dar ne-am prins, în timp, de semnificaţia acelui simbol.
Cum ziceam, eu primesc (doar) câteva CV-uri pe săptămână. E, imaginaţi-vă ce înseamnă să primeşti sute, aşa cum se întâmplă cu cineva dintr-un departament de HR, mai ales dacă respectiva companie are unul sau mai multe posturi libere anunţate. Multe primite, puţine alese. Şi dacă voi nu faceţi nici un efort când aplicaţi pentru un job, de ce v-ar trata potenţialii angajatori cu bunăvoinţă? Aham. N-au nici un motiv.
“Şi dacă voi nu faceţi nici un efort când aplicaţi pentru un job, de ce v-ar trata potenţialii angajatori cu bunăvoinţă?”
De ce as face efortul de a impresiona o persoana care nu este calificata sa imi evalueze experienta profesionala si nici cunostintele tehnice?
Investesc destul de mult timp pentru a evolua pe partea profesionala. De ce sa ma dau peste cap ca sa conving o persoana de la HR/RU sa ma bage in seama, din moment ce este in fisa postului sau sa o faca? E o dovada de bun-simt sa raspundeti unui e-mail care va este adresat. Exista modalitati de a automatiza acest proces. Noblesse oblige.
Pentru ca, daca lucrati la compania X, reprezentati compania X, prin comportament, atitudine, discurs. Dand dovada de neseriozitate in calitate de angajat al firmei X, afectati imaginea companiei. Si cu atat mai putin va fi cineva inclinat sa va “seduca” cu o scrisoare de motivare artistic compusa si redactata.
“Dar eu vreau sa ma angajez in domeniul tehnic, nu in domeniul artistic!” Ce sa zic? Nu imi plac persoanele care vor sa fie tratate ca niste papusi de portelan. Nu am nimic in comun cu aceste persoane. Ce v-as putea spune ca sa va conving? Simplul CV pare ca nu va mai satisface. E nevoie de o intreaga campanie de personal branding care sa va amuze si sa va destinda si sa va faca sa zambiti. Pentru ca da, de aceea ati fost angajati, ca sa zambiti. Singurul meu scop in viata este sa va fac sa zambiti, dragi HR/RU. Serioos?! Pe viitor, tineti minte: nu ne pasa. Nici cat negru sub unghie. Toate amabilitatile sunt o minciuna. Pe care o inghititi cu drag. Asta spune multe despre voi. Si despre respectul pe care nu il meritati.
Plus ca… toate aceste abilitati: personal brandigul, abilitatile excelente de comunicare, cunostinte de psihologie – ar fi mai utile pentru un politician, actor, psihoterapeut, profesor, invatator, etc. Sunteti siguri ca anuntul e pentru o pozitie de… ex.: programator? Pentru ca un programator care e si actor… imi suna a 2 joburi… si 2 in 1 pentru un singur salariu… suna a firma ieftina care cere foarte mult, dar plateste putin.
Draga RU/HR:
Multa lume nu va respecta si nu va va respecta niciodata pentru ca va vreti tratati ca niste printese. Si NU va faceti treaba. Noblesse oblige – vrei statut? Munceste.