Azi am primit al doilea colet şi, odată cu el, pe ursuleţul Otto. Mă rog, nu chiar pe el, ci autobiografia lui. Am şi citit-o, e o carte pentru copii şi nu are foarte multe text. În schimb are desene făcute în creion chiar de autor, desene frumoase, ca şi povestea lui Otto. O aventură extraordinară, apropo, cu război, prieteni pierduţi şi regăsiţi, o călătorie peste ocean, bucurii şi tristeţi. De citit.
L-am aşezat pe Otto lângă celelalte două cărţi de care nu m-aş despărţi niciodată: Prinţesele lui Şerban Foarţă şi Micul Prinţ, varianta cu desenele lui Saint Exupery. Ambele, teoretic, cărţi pentru copii, ca şi Otto. Şi totuşi, eu le găsesc delicioase chiar şi azi, când actele de identitate mă despart de vârsta copilăriei.
Bineînţeles că le-am scos şi pe ele de pe raft şi le-am răsfoit. Mi-am mai amintit de Habarnam (e acasă la ai mei) şi de Natalia Durova, căpriorul Biţă şi motănaşul Tumbă – mai ştie cineva de cărţile astea??
A! Şi pentru că tot a venit vorba, aş vrea şi eu, cu împrumut, măcar, Aventurile lui Ciopîrţilă de Tiberiu Utan. O caut de vreo doi ani prin anticariate, şi pe net şi pe la Universitate, dar n’o găsesc.
Ia să vedem cine ce citea când era de-o şchioapă. Să zicem… tinereii Cristi, Stefan, Diana, Aiurea, Marieta, Sorin şi, deşi ştiu că nu se joacă leapşa dar poate zice la comentarii sau pe twitter, Arhi.
Multumesc insistent si la o ora de maxima audienta, imi voi stoarce si ultima picatura de creier pentru a-mi aminti una-alta.
Pan-acum am derulat pe la vreo 12 ani, cand deja ma uitam sub sarafanele colegelor. Mai sap! :D
ah! chiar si pentru regasirea acestor inestimabile amintiri tot ar trebui sa’mi multumesti :))))
aaa, aveai si oglinda pe adidasi? profesionistii asa faceau :))
Ce subiect dragut:) Preiau si eu maine ca nu pot sa ma abtin
please do, cu cat mai multi, cu atat mai fun :)
vad ca m-ai brutalizat cu o leapsa, multumesc, ma voi conforma :D
sa vedem ce lecturi te’au facut pe tine sa scrii o carte :))
Oglinda a aparut ceva mai tarziu :D
pe vremea mea se purta. si eu, pe sub sarafan, din acest motiv, sort :))
Ciopârţiiiiiiiiiiiiiiiiilă!
Vaaaaaaaaai, ce drag mi’era!
il ai? il ai? il ai? zi ca’l ai! :)))
prima carte de care imi aduc aminte ca am citit-o este winnetou, pe la vreo 5 ani. inainte de asta, citeam cu spor anunturile politiei din Informatia. De fapt, cu alea am cam invatat sa citesc
hahaha! si ce anunta politia in informatia?
al’fel, misto winnetou, eu am citit’o abia pe la 10 ani sau asa ceva.
Nu’l am :((
da’ dacă găseşti, ia în dublu exemplar!
erau doua, sau chiar trei din cate pot sa’mi amintesc. ce am mai gasit pe net s’au dovedit a fi anunturi prea vechi si care, de buna seama, nu mai sunt de actualitate. dar daca gasesc, da, iau si pentru tine :)
Pfuai…misto tare ai scris !
Citeam ca disperatul carti primite la serbarea de sfarsit de an scolar dar imi aduc aminte de ,,Cei trei grasani” – Iuri Olesa sau de ,,Tartarin de Tarascon”, Nastratin Hogea. : ))). Si vine si cireasa de pe tort cand prin clasa a v -a cred, aia de la scoala generala din cartierul perific unde invatam au ramas in pana de carti si stii ce carte mi-au dat ca premiu : )))))).
,,Doctrina Pacii” Mikhail Illarionovich Kutuzov nu-mi mai aduc aminte bine daca el este autorul sau despre el era cartea dar am citit- o la 11 ani : )))).
Referitor la carti pe care ti le doresti, eu imi doresc autori romani in Ibook… : )
eu inca prefer hartia. stiu, e desuet, dar inca nu ma pot imprieteni cu cititul pe un device electronic. ma rog, nu ca n’ar fi mai comod. si mai ieftin. dar o parte din placerea cititului presupune si mirosul de cerneala tipografica, hartia noua, datul paginilor si semnele de carte :)
descoperisem si eu niste carti in rusa, ale mamei, pe la bunica’mea, imi amintesc de aventuri pionieresti si de colhoz. si de kaşa.
Mai era una, muc cel mic, parcă. Boc mi-a amintit de ea.
muc cel mic, da, de william hauff. si califul barza.
Pfuai, da’ ce le ştii pe toate! Ia zi drept, nu se-ntîmplă cîteodată să-l iei pe domnul Sony în braţe şi să-i citeşti dintr-una din cărţile de mai sus? :)
nu. sony citeste singur. si in romana si in engleza. acum invata spaniola.
Şi vezi că nu merge pe blogul tău să dai două răspunsuri. Cumva aşa ai făcut tu setările?
da
am primit basmele lui william hauff in clasa I :) Mi-au placut mult
daaa, era o cartoaie mare, mi’o amintesc. eu n’am avut’o, o avea vecinul de la etajul trei. care mi’o imprumuta frecvent :)
Sunt fericita ca v-am gasit ! Daca va e dor de cartile copilariei si de unele personaje preferate, veniti la mine ! Va asigur ca nu o sa regretati. E un loc plin de personaje dragi: bunici, printese,feti-frumosi, Tom si Huck si cati altii. Iar daca nu veniti voi, trimiteti-va copiii sau fratii mai mici :)
Motanul Tumba a fost marea mea dragoste. Toti motanii negri pe care i-am avut de la 2 ani incolo s-au numit Tumba. Iubesc cartea asta, oare se mai gaseste pe undeva de cumparat? Stiti macar autorul?
wooow! in sfarsit cineva care mai stie de motanasul tumba! mai apare din cand in cand pe anticariate sau pe okazii :)