intr-o seară (sau poate era chiar noapte, cine mai număra orele?!) stateam la povesti si dupa aia a venit o dimineaţă şi erau nişte pescăruşi, mai ştii?, că ne-am şi mirat ce căutau pe-acolo când eu spuneam că-mi e dor de mare, şi tu ai zis ceva… nici nu mai ştiu prea bine! de fapt… chiar aşa! ce spuneai?
şi pe urmă ne-a luat valul. sau aşa ceva.
Ce m-au cutremurat cuvintele tale, frumos! Mi-e dor de coincidente fericite…
mie imi e dor. in a manner of speaking, desigur :)