Film de văzut: Şi caii sunt verzi pe pereţi!

Disclaimer: Mie îmi plac caii verzi pe pereţi, cred că uneori sunt deloc sau prea puţini în viaţa noastră alb/negru, ne-ar trebui herghelii întregi de cai din ăştia, nu neapărat ca să-i urmărim ori să plecăm în lumea mare împreună cu ei, ci pentru ca să nu uităm că, în viaţă, ne mai trebuie şi dor de ducă şi, în general, dor! Tâgâdâm!

Bun. Acum, că am lămurit simpatiile, să trecem la subiect! Filmul lui Dan Chişu, Şi caii sunt verzi pe pereţi, vorbeşte despre visul (românilor) de a se îmbogăţi uşor, peste noapte, fără să muncească prea mult, printr-o şansă nesperată, fie o tombolă, fie moştenirea nepereche a vreuni neam nigerian ori loteria organizată pe care, în mod miraculos, eşti anunţat că ai câştigat-o, chiar şi fără a fi participat!

Şi mai vorbeşte un pic despre dragoste, tot ca un cal din ăsta verde, când eşti puşti fără nici un căpătâi, de nu poţi ţine nici un job ca lumea, dar pui ochii pe-o fotomodelă cu vreo câţiva ani mai mare decât tine, despre un băiat care-şi caută drumul, tatăl şi, dacă se poate, dar vă rog să se poată!, o avere, şi despre oamenii care trăiesc vremuri cu care nu pot ţine pasul. Iar toată vorba asta e dulce-amară, cu haz de necaz făcut cu responsabiliate, nu aşa, oricum, mai spre necazul celor de pe ecran şi mai spre hazul spectatorilor. Căci se râde la acest film, poate chiar cu bucuria faptului că tu, spectator înţelegi (ca un cal breaz!) mai bine despre ce e vorba în poveste!

Mi-a plăcut Adrian Titieni, ceea ce nu mi se întâmplă prea des, îl prinde de minune rolul oferit de regizor (şi scenarist şi producător), mi-au plăcut şi cei doi tineri protagonişti dar, cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut Tudor Smoleanu care l-a interpretat magistral pe domnul Buzilă şi, dacă ar fi să revăd filmul, deşi n-ar mai avea la fel de mult farmec, fiindcă acum ştiu poanta, aş face-o totuşi cu plăcere pentru dom’ Buzilă!…

… Ceea ce vă doresc şi vouă. Adică da, mergeţi să-l vedeţi. Aveţi AICI programul, şi vă recomand să verificaţi, fiindcă, aparent, Cinema City nu are cine ştie ce bucurii pentru filmele inependente, aşa că nu prea o să găsiţi Şi caii sunt verzi pe pereţi prin sălile de prin malluri. Păcat!