În această seară am participat la evenimentul prilejuit de acordarea premiului literar “Augustin Frăţilă” organizat de Casa de Cultură cu sprijin generos de la sponsori şi parteneri, un premiu care a atras atenţia publicului – avizat sau nu – atât pentru valoarea sa importantă, 10.000 de euro, cât şi pentru modalitatea originală de jurizare propusă de organizatori. Ştiţi, deja, a fost vorba de un juriu alcătuit din trei critici, trei personalităţi incontestabile: Alex. Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache, care au ales cinci finaliste dintre cele 59 de romane propuse, urmând ca un alt juriu, format din 20 de bloggeri, să indice câştigătorul premiului.
Am fost unul dintre aceşti 20 de bloggeri şi sunt recunoscătoare pentru asta, fiindcă altfel, cel mai probabil, nu m-aş fi întâlnit cu cel puţin două romane remarcabile, scrise, iată, de scriitori români contemporani – o parte a istoriei literaturii pe care, în ultima vreme, am lăsat-o în penumbra preferinţelor personale, dupa ce-am avut câteva întâlniri nefericite.
Cele două romane pe care mi-a fost – vă rog să mă credeţi! – foarte greu să le departajez într-o ierarhie impusă de orice proces de jurizare sunt Matei Brunul de Dan Teodorovici, şi Viaţa lui Kostas Venetis de Octavian Soviany. Le-am citit pe amândouă cu plăcerea cititorului care descoperă o carte faină dar şi cu plăcută surprindere faţă de romanul românesc contemporan, aproape cu părere de rău, pe măsură ce citeam, că cine ştie ce alte cărţi minunate am ratat pe lângă acestea două – ambele apărute în 2011, apropo. Şi, da, decizia a fost grea, foarte grea!
Matei Brunul este un roman admirabil alcătuit, despre un om care suferă de o formă ciudată de amnezie: nu-şi aminteşte nimic din ceea ce i s-a întâmplat în ultimele două decenii, începând cu vârsta de 17 ani şi până recent, când tot ce ştie e că a fost eliberat din închisoare, având doar o marionetă, pe Vasilache, un prieten, pe tovarăşul Bojin, un loc de muncă, o garsonieră, câteva haine: premisele unui nou început. Construcţia romanului alternează un capitol din prezentul lui Matei Brunul cu unul din trecut, astfel că noi, cititorii, aflăm totul despre personajul principal, ştim că a fost închis, torturat şi condamnat la muncă silnică prin canalele patriei de către comunişti.
Mi-a plăcut mult, pentru că e imposibil să nu apreciezi pretextul autorului de a spune o poveste despre nenorocirile comunismului, despre construcţia noului om – o marionetă, oare?! – despre fragilitatea relaţiilor dintre oameni în nişte vremuri cu adevărat de tristă amintire, şi e, fără îndoială, o carte pe care ar trebui s-o citească orice român care are, cât de cât, măcar, conştiinţa apartenenţei la un popor, nu doar o cetăţenie, întâmplător!, română.
Celălalt roman remarcabil dintre cele citite, Viaţa lui Kostas Venetis este spumos ca un roman de aventuri – ceea ce şi este, într-o anumită măsură, efervescent şi ameţitor ca o şampanie, ţi se urcă la cap, e descriptiv, uneori prea descriptiv, ar putea spune unii, dar eu n-aş fi de acord cu ei, şi e impecabil scris. Kostas Venetis ar putea fi un ascet, dacă nu ar fi teribil de supus feluritelor vicii, violenţei, urii şi răzbunării, cu carnea mai presus de minte, cu poftele mai presus de suflet, care găseşte o vagă alinare pentru faptele-i reprobabile în ideea că Dumnezeu însuşi l-a făcut stricat, iar dacă Dumnezeu a decis ca el să fie aşa, înseamnă că poate există un sens şi, inerent, un fel de încuvinţare. Nu vreau să vă povestesc prea multe despre roman fiindcă a fost favoritul meu la premiu şi simt că se cuvine să-i dedic un articol separat.
De câştigat a câştigat Matei Brunul, şi e foarte bine aşa, fiindcă e un roman bun, fără doar şi poate!, chiar dacă, într-un final, preferatul meu a fost celălalt despre care v-am povestit. Pe undeva, mă bucur de rezultat, chiar şi aşa. Romanul o să fie promovat încă şi mai mult odată cu câştigarea acestui premiu şi, prin natura subiectului, Matei Brunul e o carte cu adevăruri care trebuie spuse şi ştiute de orice român, apropo şi de faptul că sunt atâţia care regretă comunismul: luaţi de citiţi Matei Brunul să vă săturaţi de binefacerile epocii de aur!
Se cuvine, de asemenea, să aflaţi că a existat şi un premiu de popularitate, acordat de Europa FM, după votul ascultătorilor, şi acest premiu a mers la Mirela Stănciulescu pentru romanul Emoţia. De gustibus non est disputandum, aşadar felicitări autoarei!
Încă un lucru notabil: Gala din seara asta a fost, cu adevărat, o Gală! În decorul elegant al Sălii Ronda de la Intercontinental, cu vinuri şi mâncăruri alese, cu cartonaşe ce indicau locul fiecăruia la masă (mă scuzaţi, e unica poza decent de la Gală, mâine le primesc pe cele oficiale) ori meniul, cu un caiet drăguţ de prezentare a finaliştilor, juraţilor, partenerilor şi organizatorilor, cu Sanda Nicola pe post de gazdă, recital de vioară susţinut de Niki Dobrovicescu şi unele speech-uri extrem de inspirate. A fost o plăcere să fiu parte din această iniţiativă – mulţumesc “vinovaţilor”! La mai multe şi mai mare!
PS Tocmai pentru că mi se pare admirabil că au ales să sprijine literatura autohtonă, voi menţiona şi partenerii acestei iniţiative, pe lângă cei deja amintiţi mai sus: Editura ALL, Class Living, Green Future şi, cei care au sponsorizat premiul de 10.000 de euro, Philip Morris. Mă înclin!