N-am fost în Thailanda, da’ am auzit că e mişto! Brăduţ aşa susţine şi dacă tot s-a cam mutat acolo, cred că aşa o fi! Dar am fost (la) O lună în Thailanda, filmul, care va să zică, Made în România, şi care, deşi nu e o capodoperă, nici după nume nici după port, vorba poetului, a fost un film pe care l-am urmărit cap-coadă fără să mă plictisesc, fără să mă doară timpanele, mintea sau corneea de la vreo fază, oricare. Ceea ce e rar. Să urmărim împreună trailerul. 3, 2, 1…
Şi acum, să vă zic. Scena de deschidere e cu sex, ca’n Marţi, după Crăciun şi Despre oameni şi melci, am impresia că se lansează o modă sau ceva: puneţi sex la început, să terminăm cu scenele respective, ca să ne ocupăm liniştiţi de film după aia! Doar că aici nu e ce credeţi şi probabil aş putea să vă şi explic :)
Dar după sex – misionăreşte! – ea îi zice de iubire şi-i dă cadou o ramă foto cu scoici la aniversarea de nouă luni de relaţie. De care el, fireşte, uitase. După care se îmbracă frumos şi se duc la ai ei să mănânce salată de beuf, nu înainte ca, la uşă, ea să-i mai spună odată Te iubesc! După prânz vin la ea să se schimbe şi să plece la Revelion. El observă o cutie de la IKEA şi întreabă ce e:
– Un dulăpior, să am şi eu în ce să-mi pun una-alta la tine.
– Dar tu nu laşi haine la mine.
– Păi da, că nu am unde.
– Dar dulăpiorul n-are loc la mine.
– Are, lângă uşă, că am măsurat eu. Încape la fix. Îl ducem mâine.
E autentic tot dialogul şi (atât de bine scrisă şi jucată) toată faza că îţi vine să te duci la fata aia să-i zici că e cu capul, iară lui doar “Fuuuugi!”. Ceea ce şi face, mă rog, nu chiar la propriu, fix după 12 noaptea, când ea, nu-i aşa, ghiciţi ce-i spune? Daaaaa! “Te iubesc!”. După care îl toacă mărunt să nu meargă în gaşcă prin cluburi în continuarea Revelionului, ci să petreacă ei timpul împeună, doar el cu ea, ţoc-ţoc, acasă, cuminţi ca doi papuci de pluş.
El zice că bine, dar până la urmă îşi dă seama că, de fapt, nu e bine, aşa că îi comunică, da, fix în noaptea de Revelion, it’s not you, dar eu nu mai am fluturi în burtă şi deci mai bine La revedere. Ea face criză de isterie, Boule, ticălosule, neimţitule, porcule şi pleacă suspinând. Sfârşitul primei părţi! :)
Şi toată chestia e, desigur, presărată şi cu alte faze, cu prieteni şi alte personaje, cu o exă, cu petrecere de Revelion, cu karaoke (Tudor Giurgiu, apariţie remarcabilă, am zâmbit a râs chiar!), cu plimbări prin Bucureşti, fete şi băieţi simpatici şi discuţii filosofice în jurul unui joint!
Sigur, acţiunea continuă, dar n-am de gând să vă povestesc filmul, serios! Mergeţi să-l vedeţi! Pentru că e curat, autentic, bine montat, jucat, regizat, pentru că tot ce e clişeu în dialoguri există acolo ca să dea aceeaşi dimensiune replicilor cu pricina din viaţa de zi cu zi, pentru că Bucureştiul nu e apăsător ci vesel şi modern, pentru că iubirea nu e sinonimă cu eroismul şi cu Te iubesc!ul repetat până la dezgolirea de sens, ci ţine de curajul de a pleca o lună în Thailanda cu celălalt. În Thailanda. Nu la Portiţa şi nici în Vamă, colea!
Vă recomand să vedeţi O lună în Thailanda, şi să nu ziceţi că nu v-am spus.
Regia: Paul Negoescu
Scenariul: Vlad Trandafir, Paul Negoescu
Distribuția: Andrei Mateiu, Ioana Anastasia Anton, Sînziana Nicola, Tudor Istodor, Raluca Aprodu, Victoria Răileanu, Ionuț Grama, Sabina Posea, Bogdan Cotleț, Ștefan Munteanu, Simona Ghiță.
Produs de Hi Film.
Distribuit de Parada Film.
site oficial
Leave a Comment