Începând de astăzi şi, probabil, un pic după alegeri, Raed Arafat este noul ministru al sănătăţii în România, spre marea mea dezamăgire, aş spune, pentru că, odinioară apropiată a ministerului, ştiu sigur că ministrul are, în fapt, destul de puţine pârghii, atâta timp cât legile se schimbă politic iar bani mai mulţi pentru o reformă adevărată nu sunt. Şi, oricum, atâta timp cât românii au motive să fie îngrijoraţi de sănătatea lor (şi au!), sunt mai uşor de manipulat prin promisiuni, iar partea privată a sistemului poate înflori bine-mersi.

Prin ordin de ministru nu poţi schimba prea multe în sistem, nu poţi rezolva problema compensatelor care, după ce să-s puse pe lista aia pe pile, nici nu se găsesc, nu poţi determina CNAS-ul să plătească datoriile, nu poţi şterge datoriile istorice făcute de managementul slab al spitalelor, nu poţi motiva medicii buni să rămână în ţară şi multe altele.

Nu pot să nu ma întreb de ce a acceptat să devină ministru când, ca om cu ştate vechi în minister, ştie foarte bine cum stă treaba, iar orice garanţii ar fi putut primi că nu e aşa, sunt bune pentru alte urechi şi alte minţi, dar nu pentru şeful SMURD (foto). Mai mult, cumva, prin acceptarea asta, girează, chiar şi indirect, Guvernul din care face parte şi culoarea lui politică. Păcat!

NB: Asta e una din dăţile alea în care sper să greşesc.

Share: