Azi pe Hotnews Vlad Mixich vorbeşte despre Reţeaua Citostaticelor, un grup de oameni de bine care aduc, pe cheltuiala lor, citostatice din alte ţări, pentru că în România ele nu se găsesc, nu sunt compensate (în totalitate) şi/sau costă de te rup, fiindcă vin doar în cea mai scumpă variantă. Mă gândesc că poate e interesant şi cum se raportează un pacient la asta, şi am un caz concret: pe mine.
Citostaticele nu se prescriu doar pentru cei care suferă de cancer ci şi pentru poliartrita reumatoidă (prescurtată PR, the irony!), de exemplu, o boală autoimună ce afectează aproximativ 1% din populaţia României, şi cu care mă “distrez” de trei ani. Tratamentul – ceea ce e impropriu spus, pentru că PR nu se vindecă niciodată ci doar se încearcă ţinerea sub control a evoluţiei – constă în imunosupresoare, dintre care cel mai utilizat e metotrexatul.
În România, de când fac eu tratament, nu au existat pastile, ci doar fiole că, deh, ca să-ţi faci doza îţi trebuie şi o seringă hipodermică şi uite-aşa fac importatorii, distribuitorii şi farmaciile un ban în plus. 15 mg săptămânal înseamnă trei fiole şi două seringi, iar banii erau în jur de 10 sau 12 lei/săptămână. Fiindcă nu sunt o împătimită a injecţiilor, am căutat soluţii, şi le-am găsit în străinătate via diverşi cunoscuţi legaţi cumva de sistemul sanitar. O cutie cu 100 de tablete (eu iau şase săptămânal) costă între 10 şi 15 de euro. Adio înţepături, uraaaa!
Când am plecat la Oradea, mi-am uitat cutia cu metotrexat acasă. Nu cred că se face gaură în cer dacă sar peste tratament odată, dar eu urma să fiu plecată două săptămâni şi n-am nici un chef să constat efectele întreruperii tratamentului: porcăria asta de boală poate să fie foarte dureroasă dacă are chef! Liniştită, totuşi, că voi găsi fiolele ştiute la orice farmacie, nu mică mi-a fost mirarea să aflu că nu se mai găseşte metotrexat decât în formula de la Ebewe, adică o cutie cu seringă preumplută, 10 mg/doză şi care costă 123 de lei. Mie îmi trebuie o doză şi jumătate, adică ajungeam undeva pe la 180 de lei. Pe săptămână! De banii ăştia, afară îţi iei două sau trei cutii a câte 100 de pastile, adică tratamentul necesar pe vreun an! Şi fără înţepături!
Singurul metotrexat aflat pe lista compensatelor e cel de la Ebewe, iar ce am găsit eu în farmacii e cea mai scumpă variantă. Există, da, pe listă si cutia cu 10 fiole de 5mg, care costă 23 de lei, dar pe aia n-o mai importă nimeni, că nu e convenabil, doamnă!
Ca să simplific: în loc să compenseze un medicament de câteva zeci de ori mai ieftin şi mai uşor de administrat (tabletă vs injecţie), statul român alege să compenseze (când, cum şi cât o face) varianta cea mai scumpă a unui medicament care e de bază în tratamentul unei boli care afectează cam 200.000 de români. Din buzunarele mele şi din buzunarele voastre. Şi nici nu se găseşte, am aflat, cu aceată ocazie, că există o criza a metotrexatului, deşi statul este dator prin lege să pună acest medicament la dispoziţia bolnavilor.
De-aia zic, care de pe unde mă citiţi, mai ales din altă ţară, dacă puteţi intra în Reţeaua citostaticelor, vă rog să o faceţi. Fiindcă ce v-am povestit eu de metotrexat e doar cazul unui singur medicament, iar de poliartrită reumatoidă nu se moare, însă eu nu ştiu pe nimeni care să nu fi pierdut un om drag din cauza cancerului.
PS N-aş fi scris niciodată despre ceva atât de personal pe blog, însă am ales s-o fac pentru că mi se pare extrem de important ca lumea să înţeleagă foarte clar că toată situaţia asta e foarte serioasă! Atât pentru că plătim cele mai scumpe variante de medicament la compensare, cât şi pentru că nici măcar aşa aceste medicamente nu se găsesc, iar din pricina asta MOR OAMENI cu zile!
mafie…