Dieta cu ciocolată (concurs)!

Dieta iubitoarelor de ciocolată este o carte despre nişte prietene bune care, ta daaaa!, iubesc ciocolata. Am luat cartea asta de la All fiindcă oricum voiam să scriu ceva în campania vALLuntar, dar şi pentru că încerc să pricep şi eu cum vine cu iubirea de ciocolată pentru că, la o adică, dacă o asemenea dietă ar exista în realitate, eu n-aş avea avea cum să mă bucur de ea!

(de fapt, poate că ar fi bine să încep o asemenea dietă: practic, n-aş mânca nimic!)

Cartea e uşor de parcurs, un chicklit dacă vreţi, cu o eroină principală plus alte trei prietene care au şi ele parte de poveştile lor şi, desigur, cu un final fericit. Eroina principală, Lucy, are un job care nu-i place, un fost logodnic care a înşelat-o şi un actual iubit despre care crede că o traduce.  Ca să treacă peste diversele dileme şi trileme din propria-i viaţă, bagă ciocolată. Multă. Foarte multă. Şi nu doar specialităţi descrise cu destul lux de amănunte încât să-mi ridice o sprânceană chiar şi mie ci şi chestii banale gen Toblerone sau Milk Tray care pricep că e o marcă populară dar de care eu, desigur, n-am auzit.

Am reţinut din carte o dilemă de care sunt sigură că s-au lovit şi alţii, nu doar eroina noastră: să anulez anunta cu X pentru a încerca să am o relaţie cu Y fiindcă mi se pare persoana ideală pentru mine, sau să mă căsătoresc cu X care zice că vrea o viaţă cu mine şi mă iubeşte aşa cum sunt?! dar nu vă spun cum o rezolvă fiindcă mai bine citiţi singuri.

Nu vă povestesc întâmplările din carte – puteţi să mă credeţi pe cuvânt, e agreabilă şi chiar amuzantă pe alocuri – dar tot nu m-am lămurit cum e cu pasiunea asta pentru ciocolată. Am încercat, am fost şi la fabrică, am ronţăit variate feluri şi consistenţe, nu, tot nu înţeleg pofta şi dragostea faţă de acest produs!

Ce-i drept, când eram copil făceam urticarie de la ciocolată, drept pentru care la noi în casă nu a mai existat aşa ceva mulţi ani (deşi eu bănuiesc că mama, care e mare fan, avea rezervele ei strategice bine pitite de degete mici şi iscoditoare!), iar când am avut voie să gust din nou – cred că eram deja la şcoală – nu mi-a mai plăcut. Azi la fel, cu puţine, foarte puţine excepţii, şi care-s pe gustate. Nu pot să spun “aia îmi place şi aia nu”, trebuie să gust să văd dacă îmi place şi, de cele mai multe ori, nu-mi.

Aşa că poate mă lămuriţi şi pe mine de ce e bună ciocolata asta, de ce ar trebui să-mi placă şi cum, şi, în schimbul comentariilor* voastre, All plantează copăcei (nu arbori de cacao, totuşi) iar eu ofer unuia dintre voi cartea cu pricina plus o ciocolată! Ne-am înţeles? :)

(până pe 23 martie inclusiv)

PS uite, trufele astea făcute de Adi Hădean reprezintă unul dintre foarte puţinele deserturi ciocolăţoase care mi-au plăcut în viaţa asta:

Update: va mulţumesc pentru participare si comentarii si motivatii de placut ciocolata (am încercat ieri un ecler.. tot nu m-a sedus, asta e!), cartea pleacă la Anca Marinescu, după cum au decis prietenii mei de pe FB!