Teatrul-dans e una dintre formele mele favorite de exprimare artistică, poate pentru că sunt familiarizată cu el din copilărie (via Raluca Ianegic) sau pentru că mi se pare că am o libertate mai mare, neîngrădită de cuvinte, să-mi imaginez sensurile pe care vreau eu să mi le imaginez din ceea ce se întâmplă pe scenă. Şi am avut bucuria de a vedea spectacole atât de puternice încât n-am fost în stare să vorbesc după ele sau, dimpotrivă, n-am mai putut vorbi decât despre ele!
Iar anul ăsta se anunţă cel puţin trei spectacole de văzut, două la FITS şi unul la Enescu.
Primul dintre ele este celebrul Continu al Sashei Waltz & Guest, un spectacol a cărei estenţă este redusă la mişcare pură şi muzică, o înfruntare între individ şi grup ori alb şi negru, după cum îl descrie însăşi coregrafa:
© Sebastian Bolesch – CONTINU – Sasha Waltz & Guests
In Continu I am certainly dealing with contrasts on several levels, also in the structure of the piece which consists of two parts: the white one and the black one. These two parts confront emotion and reason, group and solo constellations, violence and inwardness: The black part is very expressive and the white part shows more of an inner world.
Al doilea spectacol va putea fi văzut tot la Sibiu, tot la FITS, şi vine din Israel (şcoala israeliana de teatru-dans a dat lumii unii dintre cei mai buni coregrafi!): Black Fairytale, de Yossi Berg & Oded Graf Dance Theatre, un manifest pentru utopie într-o lume înspăimântătoare dar frumoasă, care lasă loc speranţei şi iubirii, aşa cum e descris spectacolul de către creatorii săi. Cine suntem, încotro mergem şi la ce visăm – acestea sunt câteva dintre întrebările la care spectacolul israelian propune, poate şi pentru noi, răspunsuri.
În fine, ultimul spectacol asupra căruia vă atrag atenţia astăzi e parte din Festivalul George Enescu, vine din Portugalia, este propus de Vortice Dance Company şi se numeşte Dracula.
Da, are ca punct de pornire celebrul roman semnat Bram Stoker dar călătoria propusă merge dincolo de lumea – pentru noi aproape banală, nu-i aşa? – a unui personaj cu o dietă un pic mai specială. Fiindcă, până la urmă, nimeni nu e chiar un suflet pur, nu-i aşa?
De văzut, toate trei!
Leave a Comment