Asta a fost o săptămână grea, cu cele două extracţii de măsele şi un parinte operat, un To Do list lung cât o zi de post şi cu un mini eveniment la final, ca să fie cu de toate.
Într-una din zile, joi, cea mai nasoală dintre ele, mi-am scos stepperul pe balcon si, cu geamurile deschise, am “pedalat” acolo până la epuizare, până am simţit că mi se goleşte mintea de gânduri şi muşchii de orice urmă de energie – partea asta din urmă nici n-a fost aşa de complicată, cu mintea a durat ceva mai mult!
Marţi seară am executat “comfort food” – pentru mine asta înseamnă fie pâine prăjită cu gem de caise alături de un pahar cu lapte, fie compot de piersici. Am ales varianta a doua, că mă face să mă simt întrucâtva mai aproape de o prietenă, şi pentru că, oricum, după extracţie nu aveam voie produse lactate.
În fine, ieri după masă m-am reunit cu prietenii mei pentru o tură în natură (urbană), cu grătar şi vin şi cântat şi râs cu lacrimi. Abia seara, târziu, când am ajuns acasă, mi-am dat seama ce multă nevoie aveam de compania lor şi ce mult înseamnă să ai oameni dragi în preajmă, chiar şi când nu discuţi neapărat despre cât de grea a fost săptămâna ta.
A fost prima noapte dintr-o serie lungă după care m-am trezit odihnită. Dar cum săptămâna asta n-a trecut, încă, mai exorcizez nişte demoni cu chestiuni administrative! Geamurile de la balcon, baia, bucatăria au de-a face cu mine azi! Însă nu înainte de a mă duce la piaţă să-mi cumpăr nişte liliac!
Voi ce faceţi când trebuie să vă remontaţi după o zi sau o saptamână complicată?
Cea mai bună soluţie este clar somnul. La mine ajută şi o îmbrăţisare de la soţ.
nu’l cunosc pe sotul tau, nu cred ca ma ajuta :)
lasand gluma la o parte, insa, am incercat sa ma culc mai devreme. nu prea a functionat, insa, ca ma trezea durerea de.. cum sa zic, ca nu mai e masea acolo. de loc de masea :)