Momentul ăla în care… (II)

… îţi este atât de dor de mare încât, la duş, ţi se pare că ţi se scurge nisipul de pe picioare şi că pielea îţi miroase a alge. Că o adiere blândă are miros sărat şi orice cântec merge bine acompaniat de valuri.

Momentul ăla în vrei să dansezi desculţ până exorcizezi toţi demonii urbani, apoi să faci baie în mare noaptea şi să fie fosforescentă. Şi pe urmă să dansezi din nou.

A! Şi ţi se pare că auzi pescăruşi!

Categoria dor din ăla.

Comments

4 responses to “Momentul ăla în care… (II)”

  1. Alexandra Avatar
    Alexandra

    Si oricat ai merege la strand, sau la marginea unui lac limpede si racoros, tot nu iti stinge dorul inflacarat de valurile marii…

    1. ruxandra Avatar

      a, nu. nici o legatura! :)

  2. Alexandra Avatar
    Alexandra

    Aah, acolo mi-a fugit mie gandul, cam asa simt eu…

    1. ruxandra Avatar

      nunu, nici o legatura intre mare si strand/lac :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Notice: ob_end_flush(): Failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/printrer/public_html/wp-includes/functions.php on line 5471