… îţi este atât de dor de mare încât, la duş, ţi se pare că ţi se scurge nisipul de pe picioare şi că pielea îţi miroase a alge. Că o adiere blândă are miros sărat şi orice cântec merge bine acompaniat de valuri.
Momentul ăla în vrei să dansezi desculţ până exorcizezi toţi demonii urbani, apoi să faci baie în mare noaptea şi să fie fosforescentă. Şi pe urmă să dansezi din nou.
A! Şi ţi se pare că auzi pescăruşi!
Categoria dor din ăla.
Si oricat ai merege la strand, sau la marginea unui lac limpede si racoros, tot nu iti stinge dorul inflacarat de valurile marii…
a, nu. nici o legatura! :)
Aah, acolo mi-a fugit mie gandul, cam asa simt eu…
nunu, nici o legatura intre mare si strand/lac :)