Azi am ajuns într-un salon de oncologie pediatrică. Pereţii erau coloraţi, iar figurile de prinţese şi alte personaje din desene animate atârnau vesel din tavan.
La intrarea în saloane, pe uşi, cartoanele care te anunţau că trebuie să porţi mască aveau, de asemenea, figuri ale personajelor iubite de copii.
Dincolo de uşi, copiii. Unii însoţiţi, alţii nu. N-am mai vrut sa intru în saloane. Am vrut să fug şi m-am întors către scări.
Pe hol, într-un scaun cu rotile, un băieţel fără păr mă studiază precaut. Sunt un adult nou, probabil încă unul care ar putea să-l chinuie cu tratamente în timp ce-i cere să fie curajos. Dar n-am halat, totuşi.
Îi zâmbesc, şi cei mai albaştri ochi îmi întorc blând o privire de om bătrân, obosit. N-are mai mult de patru ani.
N-o să uit niciodată privirea aia, niciodată.
Iar acum spuneţi-mi cum e mai important să salvăm câinii maidanezi şi alte localităţi. Chiar vă rog!
Nu cred ca sunt cele mai bune subiecte de comparat. Dar, ce cred eu, este ca din cele 15 milioane € bugetate pentru eutanasierea a 20k de caini maidanezi (nici 1/2 din totalul lor) ar salva multi copii bolnavi de cancer, achizitionandu-se medicamente si facilitati pentru camere sterile.
Si la nivel de autoritati, si la nivel de populatie, este doar o chestie de prioritati.
Ruxa, am privit destui copii in ochi. Am fost in situatia ca unul dintre ei sa moara, sa se stinga, dupa ce m-am luptat pentru el mai mult decat mi-as fi putut imagina vreodata ca voi fi in stare sa o fac. M-am implicat cat am putut, cand am putut si cum am putut. Si de aceea, te intreb, de ce faci comparatia asta? Este exact aceeasi intrebare care mi-a fost pusa de mai multe ori: de ce te implici in cazul “x” si nu te implici si in cazul “y”. Fiecare face cum poate, cat poate, cand poate. Nu le mai compara, te rog. Caci nimic, din aceste ultime saptamani, in care am fost categorisita ca fiind hipsterita, drogata, ecologista si nu mai stiu cum, nu m-a atins la modul intim si personal ca aceasta comparatie. Si nu cred ca-s singura. Si doare rau de tot, crede-ma.
bogdana, nu e o comparatie, ca mi se pare dincolo de comparatii.
e de prioritati. mie mi se pare mai important sa fie bine pentru oamenii astia intai, pentru copiii astia. si abia dupa aia altele.
Ruxandra, ca si tine, intre copii si caini aleg copiii.
Ruxa sunt total de acord cu tine, doar ca nu cred ca putem sa comparam – aveam impresia ca multele milioane de euro bugetate pentru eutanasiere sunt cumva bani UE. Daca asa e, inseamna ca banii fac parte din pot-uri diferite si sunt destinati unor obiective diferite. Ar fi fost bine sa se atraga la fel de multi bani si pentru copii.. Repet, daca am dreptate si sunt bani europeni. Oricum, este trist, prioritatile noastre sunt messed up rau.. :(
tot ziceti de comparatii, cand eu vorbesc de prioritati… singura comparatie care poate fi facuta in cazul asta e cea a interesului manifestat fata de munti si catei vs copii.
Doamne. Mi s-a facut pielea de gaina :)