Decât o invitaţie

Probabil cea mai mare provocare cu care m-am confruntat ca freelancer a fost partea de new business, fiindcă, deşi n-aş spune deloc că-s vreo timidă, îmi repugnă ideea de a mă duce peste unii sau alţii ca să-i întreb dacă nu cumva le trebuie un PR. Telefonul sună, totuşi, aşa că e ok. Poate că dacă n-ar suna ar trebui să mă educ în sensul unei autopromovări cu ceva agresivitate inclusă, poate chiar să trimit (şi acum sunt ironică, da?) un newsletter cu o invitaţie către diverse firme care să se întreacă pentru bunele mele servicii…

Eventual o invitaţie cu formulari de genul “să ne prezentaţi brandurile pe care le reprezentaţi” şi “ataşat găşiţi brieful (pe care am uitat să-l ataşăm acum)” – ha ha ha, hi hi hi, ce ne-am distrat şi ce o să ne mai distrăm!

Da! Ce? Nu se face aşa? Ei, bine, iată că se face!

Exact! Golden!
A! Sper că n-am fost prea subtilă. N-aş vrea să înţelegeţi că mi se pare ok un asemenea demers, de la idee la execuţie!