Vara e anotimpul meu de călătorit, în care mai bine de-o lună sunt plecată de-acasă. Bagaje de făcut, bagaje de desfăcut. Haine de spălat înainte și după – trăiască mașina! Și amintiri cu care te încarci ca să ai ce povesti iarna, la un pahar cu vin fiert. ???Nu te-ai săturat să tot faci bagaje????, mă întreba, zilele trecute, o prietenă, auzind că nu rămân prea multa vreme pe-acasă nici în toamnă.
De fapt, nu. Că am metodă bine dezvoltată în atâția ani de călătorit, deplasări și delegații, unele care au durat cu săptămânile! Dar chiar și așa, cu metodă, tot rămâne de rezolvat o lege a la Murphy, aia care spune că…
… oricâte chestii iei la tine, mereu o să-ți trebuiască ceva ce ai lăsat (sau uitat) acasă. Așa că metoda e bună, dar legea e lege. În principiu, încerc să aflu cam cum se anunță vremea și să am și ceva mai serios de îmbrăcat la mine. Bine, aparent, asta nu e valabil la Timișoara, fiindcă atât anul trecut cât și anul ăsta, la două dintre evenimentele la care am fost, am purtat un polar, respectiv o geacă de căpătat. Că a fost mai frig decât estima Accuweather. Mă rog, partea bună când e mai rece decât te aștepți e că te duci la shopping. Am cel puțin patru perechi de încălțări achiziționate cu pretextul ăsta. Evident, toate au fost extrem de necesare! :D
În principiu, îmi iau hainele în care știu că mă simt confortabil și care îmi plac. Experiența m-a învățat că dacă nu-mi place o haină n-am s-o port nici în deplasare chiar dacă, la o adică, s-ar putea dovedi utilă. De exemplu, am o super geacă de vânt și poaie, pe care am cărat-o de câteva ori cu mine și n-am purtat-o niciodată pentru că e tip hanorac, fără fermoar și n-o suport. Vara e mai greu, fiindcă port mult alb, iar albul nu rezistă prea mult, așa că trebuie să car ceva mai multe haine. Iar iarna e complicat cu încălțările, că dintr-o pereche de bocanci și una de botine am umplut juma’ de troller. Dacă mai pun și o jachetă…
În plus, încărcătoare, prelungitor, (adesea) peria de păr care usucă și netezește în același timp, ceva de citit, papuci, (uneori) prosop, o geantă (alta decât rucsacul pentru laptop), cana mea de cafea (am zis că am tabieturi, nu?), vreo două, hai, poate chiar trei, sticle de parfum, câteva perechi de încălțări, dacă stau mai mult de-o săptămână…
Ce nu îmi lipsește niciodată e o trusă completă de cosmeticale. E un kit păstrat exclusiv pentru călătorit în care am absolut tot ce am nevoie, de la pastă de dinți la demachiant, cotonete, acetonă, ojă, farduri, rimel, deodorant, cremă hidratantă, fond de ten, șampon, balsam, mască, ulei de păr, toate în varianta obișnuită, pe care o știm din magazine. Și, prin urmare, destul de grele și voluminoase, dacă sunt puse grămadă.
Partea bună e că măcar de căratul ăstora scap odată cu lansarea gamei de produse speciale pentru călătorii de la Farmec, unele mici și drăguțe, numai bune să nu vă îngreuneze bagajele, oferindu-vă, totuși, ceea ce vă trebuie: șampon, deodorant – pe alese, că sunt câteva variante – și pastă de dinți. Eu i-aș ruga mult de tot să scoată și varianta de balsam pentru păr! În rest sunt perfecte, mai ales că s-a terminat cu vacanța, iar pentru unii asta înseamnă și delegații. Sau fugi de-acasă preț de doar un weekend! Deci astea mici de la Farmec sunt perfecte!
Toamnă frumoasă să avem, cu plimbări cât mai bune și nebune!
PS Metoda e așa: pui pe lista/canapea/pat tot ce ai vrea să iei la tine. Dintre astea, laș acasă cam jumate, apoi, pe cele rămase, le rulezi binișor. Așa, și doar așa!, poți închide valiza și nici nu se șifonează!
Leave a Comment