După zece zile minunate de festival de teatru la Sibiu, am revenit în București și, metehne de PR, am căutat să văd cum s-a oglindit FITS în presă și online. Spre trista mea mirare, cele mai multe știri recente sunt legate de rochia pe care a purtat-o Carmen Iohannis la spectacolul ???Ultima bandă a lui Krapp???.
Am văzut-o, live, pe prima doamnă în balconul sălii Thalia, ba chiar am admirat-o fiindcă arăta bine și, mai mult, mi-a plăcut teribil vibe-ul care venea dinspre cuplul Iohannis. Oamenii ăstia sunt împreună, se iubesc, se admiră, se cunosc, se plac, iar asta se vede cu ochiul liber.
După câteva secunde, mi-am întors privirea spre scenă, fiindcă acolo era spectacolul, oameni buni, nu în balconul Thaliei! Scenă pe care Klaus Maria Brandauer, câștigător al Globului de Aur și nominalizat la Oscar (printre altele), a susținut un recital actoricesc în care a dat măsura talentului său uriaș, într-un spectacol cu un singur actor și doi mari co-autori: regizorul Peter Stein și scriitorul Samuel Beckett.
Mie asta mi-a rămas în suflet și pe retină, nu rochia primei doamne. Și sufăr teribil și îmi vine să le dau cu programul festivalului peste degete ălora care, în loc să scrie de spectacolul de pe scenă, încearcă să facă show dintr-o biată rochie…
… și asta în condițiile în care mulți dintre ei se pretind oameni ai artelor, oameni de cultură!
Mie îmi e silă, dar lor ar trebui să le fie rușine!
Nu am avut ocazia sa vad spectacolul, desi sunt sigura 100% ca a fost o reprezentatie absolut divina. Nu baga in seama incultura celor din jur, aparent conteaza mult mai mult o piesa vestimentara…