Azi, pe la 11, a avut loc deschiderea Bursei de spectacole de la Sibiu. Evenimentul are aproape douăzeci de ani, a fost, până anul ăsta, în cadrul FITS, acum e independent, și, pentru că am fost la șase ediții în ultimii ani, pot să vă spun că e din ce în ce mai amplu, atât prin numărul participanților dar și prin conferințe.
Anul ăsta, de exemplu, la deschidere și conferința de după au participat consilieri de stat, viceministrul Culturii, atât cel de la noi cât și cel din Moldova, Cristian Radu, Director executiv la FITS și Director executiv la ???Sibiu, Capitală Culturală Europeană??? în 2007, Christophe Pomez, Director delegat Institutul Francez din România și președinte EUNIC, Constantin Chiriac, Președintele FITS dar și membru al comitetului de selecție pentru programul Capitalelor Culturale Europene și, poate cel mai important în context, Karel Bartak, Șef al Unității de Coordonare a programului ???Europa Creativă??? din cadrul Direcției Generale pentru Educație și Cultură a Comisiei Europene. Program care are de dat cam un miliard jumate. De euro. Pe proiecte culturale.
V-am spus tot pomelnicul ăsta ca să vă faceți o idee despre importanța participanților, în contextul unei discuții despre Capitale Culturale Europene la care au luat parte și responsabilii acestor proiecte din orașele românești care își propun să candideze. Vreo nouă, sau așa ceva.
Cei din prezidiu au încercat să creioneze câteva sfaturi pentru cei care reprezentau orașele care doresc să candideze la titlu, cum ar fi să nu uite de dimensiunea europeană, să nu încerce să imite sau să importe concepte umbrelă, pentru că ceea ce se propune trebuie să fie in spiritul regiunii și orașului, să nu uite că e foarte important ca acest titlu să ducă la proiecte care să schimbe orașul pe termen lung, nu doar la niște acțiuni bifate în anul respectiv, și așa mai departe.
Nu era câtuși de puțin bla-bla, ci lucruri foarte concrete pe care le-au spus oamenii ăștia. La final, Constantin Chiriac, care modera discuția, a spus că așteaptă întrebări din sală, de la responsabilii candidaturilor la titlul de CCE din România. Și s-a făcut liniște. După care s-a terminat conferința.
Trec peste faptul că nici unul dintre responsabili, atinci când s-a prezentat și a spus ce oraș reprezintă, n-a suflat o vorbuliță despre conceptul-umbrelă (deși de-acum sunt cam publice, toate), era o ocazie bună, dar nu pot să trec peste faptul că aveau oamenii ăștia în față și n-au pus nici o întrebare. Nici o întrebare! De parcă știau tot, făcuseră tot, erau lămuriți în toate și n-aveau ei nevoie de know-how-ul extraordinar al celor prezenti la prezidiu.
O să avem titlul ăla, că e rândul României. Și sper să avem și un oraș care să merite să câștige pe bune, cu oameni interesați să schimbe soarta urbei și comunității în care trăiesc. Fiindcă se poate. Dar nu cred că autosuficiența ajută cu ceva! Iar dacă e teama de a auzi ceilalți ce întrebări punem, nu e mai bine!
***
Am scris textul ăsta cu ceva mâhnire, dar l-am scris oricum, ca parte a Jurnalului de festival, pentru că am un decalog pe valori pe care îmi doresc să prezint, în această rubrică, alături de UniCredit Țiriac Bank. Valorile lor, ale mele și ale acestui eveniment. Și cred că una dintre acestea poate fi, este și ar trebui să fie dorința de autodepășire. La bancă e, la mine e, și e și în Festival, care, în ciuda faptului că pare să nu mai aibă unde crește, totuși reușește s-o facă, la fiecare ediție. Fiindcă dacă stai pe loc înseamnă că, de fapt, rămâi în urmă. Timpul, timpurile și, mai ales, publicul nu așteaptă pe nimeni!
Leave a Comment