Mă frapează de fiecare dată când străinii îmi spun cât de mult le place România, ce locuri frumoase, ce oameni grozavi, ce de lapte, câtă miere, iar treaba asta se întâmplă cu majoritatea celor care ajung să vadă mai mult de-o cameră de hotel și o sală de conferințe, eventual un restaurant-două și vreo piață centrală a vreunui oraș ori centrul său vechi.
Îmi spun de fiecare dată că normal că le place, d’oh!, că de frumoasă e frumoasă, ce-i drept, ba chiar sunt și mulți oameni mișto, doar că…
Exact astea trei puncte de suspensie cred că fac diferența. Ei văd ce e și așa, mai de deasupra, noi vedem ce-ar putea fi și ce e, de fapt, dar mai în detaliu. Poate c-ar trebui să vedem și noi România mai optimist, să ne focusăm mai mult pe ce-am putea face și mai puțin pe ceea ce nu se face.
Ca de exemplu, locurile și oamenii din Flavours of Romania, seria făcută de Charlie Ottley în cele nouă regiuni istorice ale țării. 
Nu m-am uitat la primul sezon deși săracul Netflix mi l-a tot recomandat, pentru că am crezut că e un show cu bucătăreală națională și, cu tot respectul pentru unii și alții din domeniu, cred că n-are cum să mai facă cineva peste ce-a făcut Radu Anton Roman la capitolul ăsta. ”Bulz, plăcinte, ciorbă, costume naționale, trai lai lai, ce să și fie?”, mi-am zis, și am pasat vizionarea.
M-a învins curiozitatea, însă, acuma, recent, când a lansat al doilea sezon, pentru că am prieteni care s-au implicat și care mi-au zis să mă uit, că nu e ce cred eu. Și m-am uitat, și asa e, nu e ce credeam eu, ba dimpotrivă, aproape, și e foarte, dar chiar FOARTE mișto!
Mi s-a părut fascinantă (din nou) bucuria cu care străinul ăsta, un englez, descoperă lucruri și locuri faine din țara noastră, mi s-a părut minunat efortul lui (și al echipei, de bună seamă) de a încerca să prezinte oameni de ispravă și povești despre revenirea acasă a unor români, și când spun acasă nu mă refer într-un apartament de x camere din y oraș, nu. Oameni care s-au dus spre sate, încercând să construiască acolo mici afaceri, școli, să reînvie meșteșuguri sau să nu le lase să piară, să restaureze case, conace și castele vechi, de care nimănui nu pare să-i mai pese, și să le redea farmecul, în așteptarea turiștilor, dar și a unora care să le urmeze exemplul. 
Sper din tot sufletul meu urban că e un trend, că treaba asta o să creaască, pentru că eu, una, m-aș fi dus să stau în toate locurile pe care le-a prezentat. Sigur, poate că și producția (care e fără cusur!) a ajutat. Sunt niște filmări care-ți taie răsuflarea, niște locuri atât de frumoase încât îți scotocești mintea după (de)scrierile lui Bogza, Coșbuc și Calistrat Hogaș. Aveam să aflu că unele s-au făcut cu niște super tehnologie de la Vodafone:
”Sezonul 1 al seriei Flavours a fost cel mai urmărit show TV din România în 2020, iar sezonul 2, în parteneriat cu Vodafone România, se anunță a fi un succes și mai mare, cu o valoare de producție mai mare și un stil unic de filmare, în care se utilizează mai multe drone FPV 4k decât orice alt serial de călătorie, culinar și aventură realizat vreodată. Filmările cu drona POV creează spectatorului senzația intrinsecă de a face parte din călătorie, pe măsură ce echipa de filmare aduce în lumina reflectoarelor cele mai impresionante peisaje, monumente și orașe din România” (fragment din comunicatul de presă)
Și asta spune Ottley, care a parcurs peste 20.000 de kilometri pe motor: ”A fost un an și jumătate din viața noastră, a tuturor, pe care l-am dedicate realizării acestui proiect și sper că seria va inspira oamenii și, de asemenea, îi va face să gândească. România are atât de multe de oferit ca destinație internațională, dar există încă probleme care trebuie rezolvate pentru ca turismul să crească și să înflorească în viitor. Doar prin conservarea patrimoniului natural și cultural al României, a biodiversității, a pădurilor străvechi, a satelor și monumentelor istorice putem asigura un venit durabil pentru zonele rurale. Sunt extrem de recunoscător partenerilor noștri Vodafone România, dar și sprijinului oferit de Metro și UniCredit”. 
Aplauze și de la mine pentru implicarea companiilor private. Filmul ăsta e de o sută de ori mai bun decât orice frunză, ca să nu mai spun de prezența noastră veștejită pe la marile expo în care ar trebui să ne prezentăm țara. De trimis pe la prieteni, afară, de trimis și pe la prieteni de-aici. Zău că e o România de care chiar s-ar putea să ne placă… mult, una din care să ne gândim mai puțin des că poate ar fi mai bine să plecăm!
Și, nu, nu e totul o laudă în serial. Vorbește și despre lucrurile alealalte, cele pe care le știm și noi prea bine și de care ne tot lovim, drumuri, corupție, de-astea, dar nu se concentrează pe ele, ci pe ce-i de bine.
Uitați-vă la serial, vă recomand călduros. O să descoperiți o Românie mai bună decât aia pe care o vedem noi și poate chiar niște motive de optimism, sau măcar câteva destinații pentru călătorii prin țară.
Eu, de exemplu, am avut chiar și o epifanie: baltagul nu e o bâtă, așa cum absolut aiurea am crezut mereu, e un soi de topor cu o coadă mai lungă. Și, da, am citit romanul, e chiar singurul roman al lui Sadoveanu pe care l-am citit cap-coadă, dar, dintr-un motiv care îmi scapă, în capul meu a rămas că e o bâtă. Bâtă eu, știu!
Totuși, cât de funny să aflu acest detaliu dintr-un serial realizat de un englez despre România și distribuit pe o platformă americană, hm?
România este o țară foarte frumoasă și plină de locuri uimitoare. Ne place cu familia să călătorim și să descoperim locuri noi, de aceasta am optat să închiriem o mașină de fiecare dată când plănuim un city break. Recent am descoperit PriceCarz și sunt foarte mulțumită de serviciile lor de închiriere auto. Procesul de rezervare este rapid și ușor, iar mașinile disponibile au fost de calitate. Prețurile sunt accesibile, ceea ce face experiența cu ei și mai plăcută. Recomand cu încredere pentru cei în căutare de o opțiune fiabilă de închiriere auto!