Penguin, una dintre cele mai respectate și respectabile edituri din Marea Britanie, a anunțat zilele trecute că va renunța la condiția ???diplomă de studii superioare??? pentru viitoare anunțuri de angajare, cu scopul declarat de a atrage candidați cât mai variați pentru joburile din companie și a le oferi acestora șansa de a-și demonstra potențialul, creativitatea și ideile fără nici o legătură cu nivelul sau tipul educației academice.

Motivul acestei decizii vine ca urmare a faptul că, spune editura, nu există dovezi care să susțină o legătură între absolvirea unei facultăți și performanțele de la locul de muncă.

IAB – Interactive Advertising Bureau – organizează o conferință anuală a industriei, Leadership Meeting îi zice, cu vorbitori de calibru, ca să discute, cum zic ei, despre următoarele 50 de miliarde, valoarea estimată ???la zi??? a industriei de digital. Fain, frumos. La conferință se pot înscrie, firește, cei care sunt în IAB, dar și cei care nu sunt, contra unor sume care variază de la 2495 până la 3695 de dolari. Nu e fix ieftin, dar nici nu e vorba despre asta.

Mihai a scris azi un text pentru domnii care nu vor să se însoare cu iubita, fani ai vorbei ???De ce să iau toată vaca, dacă am laptele gratis???? și le dă tot felul de soluții funny de scos nunta din capul partenerei.

Tocmai au fost anunțate nominalizările pentru cea de a 88-a ediție a premiilor Oscar. Înainte de alte comentarii, hai să vedem care sunt:

Dacă n-ați apucat să citiți postul anterior, povestea e așa: Minunata Angela Gheorghiu inițiază și organizează, în noiembrie, un concert umanitar extraordinar la Ateneu, cu sprijinul Orchestrei și Corului Filarmonicii “George Enescu??? și al maestrului dirijor Tiberiu Soare. Campania a fost sprijinită de Fundația Prețuiește Viața, condusa de Andreea Marin, care a strâns și donațiile individuale. Toți banii – 430.000 de lei, urmau să fie distribuiți de Fundația Estuar, aflată constant în legătură cu familiile victimelor.

Au fost și încă sunt multe emoții legate de Colectiv. Au fost și încă sunt oameni care s-au mobilizat să ajute, fie că au donat sânge, au donat, au ieșit în stradă, au organizat evenimente de strângere de fonduri. Doar că – și mă refer aici la ultimul exemplu – socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu cea din târg.

Pe scurt, Angela Gheorghiu, probabil cea mai mare soprană la ora actuală, româncă, după cum știți, a vrut să își ofere talentul și, mai ales, timpul, pentru a iniția și organiza un concert umanitar extraordinar. Da, extraordinar, pentru că angajamentele pe care le are îi permit cu greu luxul de a face un astfel de eveniment aproape de azi pe mâine.

Dar s-a întâmplat, în numai două săptămâni, cu sprijinul Orchestrei și Corului Filarmonicii “George Enescu??? (directori: Andrei Dimitriu și Nicolae Licaret) si al maestrului dirijor Tiberiu Soare. Campania a fost sprijinita de Fundatia Pretuieste Viata, condusa de Andreea Marin, care a strâns și donațiile. Banii urmau să fie distribuiți de Fundației Estuar, aflată constant în legătură cu familiile victimelor.

Am fost un copil care a mai și încasat-o din când în când și asta mă lasă rece. Nu cred că e ok să-ți bați copilul, dar nu pentru că eu mi-aș mai fi luat câte una la fund – de obicei erau aproape ???cerute???, însă n-au reprezentat niciodată o soluție rezonabilă de a te înțelege mai bine cu mine. Și nici azi nu reacționez bine la risipa de autoritate impusă și inexplicabilă.

Nu cred că e ok să-ți bați copilul pentru că nu cred că superioritatea fizică e vreodată un argument. Mai mult, nu cred că frica de pedeapsă ar trebui să fie gestionara relației dintre părinte și copil. Sau frica de părinte!

Pentru mine, orice film cu semnătura lui Tarantino vine la pachet cu niște așteptări mari. Îi ador umorul și cinismul, ideile, risipa de vopsea roșie, grăuntele de țicneală care te fac să-i urmărești filmele, iar și iar, fără să te plictisești.

Am văzut The Hateful Eight aseară, la invitația Forum Film și nu gasesc nici un motiv pentru care cineva să nu-l vadă, mai ales dacă regizorul e printre preferații săi. Pe mine, una, nu m-a dezamăgit, dar, ca să fiu onestă, nici nu ajunge în Top 3-ul personal cu filmele lui Tarantino. Sau, cum zice The Guardian, hard to hate but tough to love.

Dacă în anii trecuți am scris despre Globuri în detaliu, de la nominalizări, meniuri, până la Red Carpet și, desigur, premia(n)ții, anul ăsta nu prea am simțit că mă ia valul. Poate și pentru că mi se pare că la nivel de filme memorabile anul trecut n-a fost cel mai darnic… asta ca să nu spun sărac. Sigur, am avut câteva preferate. Dar puține.

Și mi se pare că și ceremonia Globurilor de anul ăsta n-a fost cea mai reușită dintre ele – vedeți mai jos de ce.

În afară de cazul foarte puțin probabil în care citiți postarea asta pe o pagină printată și nu online, v-aveați cum să scăpați de ???Hei fato??? și seria de imagini în care Ryan Gosling amenință cu căratul bagajului emoțional – printre altele. Apropo! Ryan Gosling? Pe bune? Nu sunt destule lucruri greșite pe lumea asta ca să ne imaginăm și că RG ar fi cel mai (co)rupător de inimi? Da, știu. Hey girl. Dar chiar și-așa!