Probabil asistaţi şi voi la tabloidizarea unor ziare odinioară serioase, cum ar fi Gândul sau Jurnalul Naţional, şi la felul în care presa, în general, a înţeles treaba asta cu social media: spui că e extraordinar, nemaivăzut şi click aici pe jumătate de ştire, iar restul e pe site. Iar când te duci pe site, că, deh, vrei să ştii şi tu informaţiile care schimbă lumea sau măcar oraşul în care locuieşti, vezi că, de fapt, e un mare fâs, iar statusul postat în reţelele sociale dezinforma la greu. Iar toată minciuna asta (că e o minciună!) ţi s-a servit pe post de informaţie pentru un click, adică pentru trafic, adică pentru bani!

Pentru că, în final, despre asta e vorba, despre bani!

E prima dată, cred, când nu scriu patru zile pe blog şi, admit, nu sunt mândră de mine! Nici măcar nu-mi caut scuze – aş putea chiar să găsesc unele, dar n-o fac, fiindcă, deşi a fost mereu acolo un pitic care-mi zicea “Nici azi n-ai scris”, Timişoara Brands Tour a fost aşa de intens şi de fain încât vocea piticului să nu se audă prea tare. Sau prea des!

Am o mică diferenţa de opinii cu musiu Chinezu referitoare la procesul Zenyth Pharmaceuticals, compania care deţine ColoHelp, şi Automattic Inc, firma-mama lui WordPress, mai precis dacă toată povestea este, sau nu, o catastrofă de PR. Cristi zice că e o catastrofă de PR, mie, însă, nu mi se pare.

Pe scurt, povestea e aşa: un blogger anonim a făcut o serie de afirmaţii nu prea simpatice la adresa produsului ColonHelp, citând variate surse (deja publicate în online) şi studii şi concluzionând că, de fapt, produsul ar pretinde că rezolvă o problemă care nu există în realitate – citiţi aici întreaga istorie.

Chiar dacă fenomenul nu mai e chiar nou, chiar dacă multe branduri au priceput că trebuie să fie “acolo”, există agenţii specializate şi toate agenţiile respectabile de PR şi comunicare includ aşa ceva în strategiile propuse clienţilor (apropo, sunt pro content la PR nu la digital!), oamenii implicaţi în fenomen încă mai au de învăţat, mai ales că domeniul evoluează atât de repede.

În contextul ăsta salut şi aplaud continuarea evenimentelor BIZ din seria SMS – Social Media Summit. În 2013, echipa de şoc a presei (aş zice presa de business, dar eu creştere în print precum a avut BIZ-ul nu mai ştiu la nimeni în perioada de criză) pregăteşte cinci astfel de evenimente,  la Bucureşti, pe 5 martie, la Iaşi, pe 15 martie, la Sibiu, pe 12 iunie (în timpul FITS, apropo), în Arad, pe 26 septembrie, şi în Cluj, pe 5 decembrie.Şi, desigur, cele două tabere SMS de la Pârâul Rece, ediţiile de vară şi de iarnă.

Când s-a făcut pasul de la un milion de dolari la un milion de like-uri?! În Indecent Proposal*, Demi zice că nu poţi să cumperi oameni. Ştim cu toţii cum a decurs povestea mai departe şi, între timp, am mai aflat că aproximativ oricine şi orice are un preţ.

Şi să nu-mi veniţi cu predici de genul “Eu nu”. Vă garantez că, puşi în circumstanţele corecte, şi voi aveţi un preţ – poate chiar ăla pe care îl primiţi ca să mergeţi la job în zilele în care nu aveţi chef de asta, de exemplu.  Nu e neapărat vorba despre sex, se poate şi mai dramatic – vezi seria Saw.

Ziua a treia din tabăra de Social Media de la Pârâul Rece a adus în discuţie unul dintre cele mai interesante subiecte de la aceată ediţie: brandingul personal. Patru vorbitori de soi au pus problema pe… ecranul destinat prezentărilor, primul fiind Ştefan Liuţe de la Storience, care a avut o sesiune mai degrabă introductivă dar foarte bine documentată şi argumentată intitulată “Evangheliştii”:

Ziua a doua din tabăra de social media de la Pârâul Rece ne-a găsitun picobosiţi dar nerăbdători să demarăm discuţiile despre starea SM în 2012, viitorul, aşteptările şi aprecierile bloggerilor, dar şi proiectele şi proiecţiile agenţiilor şi companiilor.

Mă aşteptam, ca să fiu onestă, la nişte lucruri un pic mai bine structurate, la mai multe gânduri despre planurile de viitor, la mai multe propuneri despre ce am putea să facem pentru ca lucrurile să fie mai bine făcute, mai profi, cu rezultate mai bune şi creativitate.

De ieri, după cum v-am mai spus, sunt la Pârâul Rece, pentru ediţia cu numărul 4 a Social Media Camp by Biz. Noi îi zicem SMS, că e fie Summer, fie Snow, şi ne place, pe de-o parte pentru că ne întâlnim, bloggeri cu clienţi şi cu agenţii, şi pe de altă parte pentru că izolarea (în grup) ne impune cumva să discutăm diverse chestii legate de… industria asta (e mult spus “industrie”, însă, aşa cum remarca cineva ieri, e mai degrabă o nişă) şi, desigur, să ne şi distrăm.

Prima zi a început cu autoprezentările şi aşteptările fiecăruia, poate mai timide decât mă aşteptam. Dar timiditatea n-a durat mult, pentu că primul vorbitor a fost Chinezu, care n-a menajat pe nimeni şi care, deşi, în general, abundă de optimism, acum a vorbit despre partea goală a paharului, cu câte trei exemple concrete pentru fiecare categorie de “actori” împlicată în Social Media.

Bagajul e gata. Pobabil iar am mai multe chestii decât o să folosesc, dar mai bine să fiu sigură decât să-mi pară rău, ştiţi vorba aia! Cele mai importante, însă, ramân gândurile cu care plec către această a patra ediţie de Biz SMS Camp, unele de bine, pe bune, altele…. să le zicem, în lipsa altui termen mai bun, optimiste.

Mi-ar plăcea nişte discuţii mai puţin piaristice şi mai mult oneste. Blogosfera are nişte probleme pe care dacă nu şi le rezolvă curând, o să fie tardiv şi, deci, inutil, să le mai rezolve. 2013 n-are motive să se anunţe un an prea simpatic, bugetele nu vor creşte, ba dimpotrivă, dacă pot spune asta, iar televiziunea rămâne principalul canal de livrare mesaje către consumatori. Sigur, blogurile transmit – sau ar trebui să transmită! – mesaje personale, îmbogăţite cu experienţa celui care scrie pentru cel care citeşte. Nu mai văd asta atât de des pe cât mi-ar plăcea, după cum nu mai văd nici bucuria de a scrie. Nu generalizez, ştiu, citesc în continare bloguri bine scrise. Dar nu mai sunt atât de multe.

Dar sunt şi părţi bune, negreşit! Despre ele şi despre multe altele, vom discuta în următoarele patru zile în atmosfera de poveste de la Pârâul Rece. Aşteptaţi corespondenţe!

Sponsori: Danone, Staropramen, Germanos, Michelin, AFI Palace, Ford, Cosmote, Coca-Cola.

Am fost la două din cele trei Social Media Camp organizate de Marta Uşurelu şi echipa ei de la Revista BIZ până acum şi nu mi-a părut rău câtuşi de puţin, ba dimpotrivă, chiar!, cu excepţia faptului că n-am putut să mă împart în două astă vară, ca să merg la trei din trei! Dincolo de componenta de distrat, cântat, dansat şi aşa mai departe, la tabăra de social media de la Pârâul Rece se spun lucruri de care, dacă vrei să te implici – blogger sau companie! – în această (nici nu mai ştiu cum să-i spun) activitate, trebuie să le ştii dar, mai ales, trebuie să le faci!

Mă amuză uneori când aud “Ah, nu se spun lucruri noi!” – mai ales când aud asta de la oamenii care nu prea respectă recomandările celor cu experienţă. Da, sigur, mereu se vor spune nişte chestii care par basics, dar asta e pentru că ele continuă să nu fie respectate de mulţi. Pe de-o parte companiile şi agenţiile  încă mai au de învăţat, iar despre bloggeri, unii dintre ei, cel puţin, lista de To learn e încă lungă şi deschisă!