Mai mult decât despre premii și câștigători, în acest an se vorbește despre gafa monumentală petrecută pe scena Oscarurilor la anunțarea câștigătorilor pentru Cel mai bun film.
Gafă sau eroare, cum vreți să-i spuneți, ori un PR Stunt gone mad, după cum s-au grăbit să aprecieze alții.
Am avut dubii și eu cu privire la ambele variante, fiindcă e atâta disciplină în comunicarea și organizarea premiilor încât e greu de crezut că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Pe de alta parte, nici un producător, regizor, actor sau scenarist respectabil n-ar gira o asemenea mizerie.
Anul acesta, producatorii Galei au fost Michael De Luca și Jennifer Todd.

Una din schimbările în bine remarcate anul trecut la frumoasa industrie de comunicare autohtonă a fost creșterea calității proiectelor de CSR, atât în formă cât și în fond, și, mai ales, în felul în care au fost aliniate la valorile declarate ale brandurilor cu pricina. Știți voi, damblaua mea cu firul roșu și ???practice what you preach???.
Deocamdată nu sunt multe companii care au muncit vizibil la aspectul ăsta, și, pentru că printre ele se află și unele cu care am lucrat, fie ca blogger, fie ca PR, nici n-o să dau nume. Pentru scopul acestui text e oricum suficient să admit(em) că se fac progrese în direcția asta.

De asemenea, entități respectabile care se ocupă cu studii de profil, Nielsen, Harvard sau Cone (captură) de exemplu, remarcă tendința consumatorului de a ține cont de eforturile de CSR pe care le fac brandurile. E pe bune, și tendința e în creștere:

As vrea sa spun c-am fost multumita cand am coborat azi de pe scena PR and The Web by BIZ, dar n-am fost.

Am niste motive pentru care n-am fost, motivate si ele, la randul lor. Dar nu vreau sa-mi acord circumstante atenuante pentru ca nu sunt mai putin stricta cu mine decat sunt cu ceilalti. Insa vreau sa reiterez si sa adaug unele lucruri in ceea ce priveste discutia despre freelancer-i (in comunicare).

… nu înțelegi ca există responsabilitate, morală și legală, pentru afirmațiile și acuzațiile pe care cineva le face public
… nu ai nici cea mai vagă idee care sunt rigorile jurnalismului investigativ sau care e diferența între opinie/editorial/păreri/nimic și investigație/anchetă
… nu înțelegi noțiunea de ???etică???
… crezi că bad publicity is still publicity

Privită de la distanță sigură de client al unei alte bănci*, tevatura de ieri cu ING mi-a fost interesantă mai ales din perspectiva comunicării – deh, defect profesional. Am văzut că-s probleme de pe la primele postări, cred, la prânz, și am intrat pe pagina lor de FB unde ultimul mesaj era despre Creditul pe repede-nainte, ăla în care cică pleci cu banii-n pungă – poate știau ei ceva c-o sa le pice sistemul și banii în pungă vor fi salvarea clienților!

S-a tot dat cu share un spot lansat ieri de Kenzo pentru promovarea noului lor parfum, World. Presupun că-i de fete, că reclama are o protagonistă, dar la fel de bine poate fi și pentru pisici pe amfetamine sau canguri piliți și cu chef de dans.

N-am avut chef și vreme să mă uit până acuma, da’ prea era cu wow și ah, și-n plus, factorul determinant, am vazut la cineva că ar fi un plagiat după Weapon of Choice care e în top zecele meu personal la videoclipuri, așa că am apăsat play în secunda doi.

Poftiți minunea, mai jos, să nu comentăm pe stomacul gol. Material didactic, cum ar veni.

Săptămâna trecută, la Divan, am avut cu mine același troller de la Electric Castle și m-am amuzat să găsesc culcușite cuminți prin el câteva fire de pai pe care le-am adus cu mine de la Bonțida. Așa, pe nostalgie!
Oricum nu cred că am avut obiect de îmbrăcăminte care să fi scăpat de niște ploaie sau noroi la EC. Nu că m-aș plânge vreo secundă, că, vorba reclamei, ???murdărirea este bună???, iar Electricul este electrizant până la ultima picătură de ploaie sau rază de soare.
Iar mie – mă repet – îmi plac și concertele în ploaie, unele dintre cele mai mișto la care am mers au fost acompaniate de nori și stropi.

E o serie de interviuri/destăinuiri în IQads în perioada asta despre femei ca directori de creație în agențiile de publicitate. Problema, de altfel, nu e doar la noi, și nu doar în domeniul ăsta. Gender gap, știți voi.

Ieri am citit părerea Gabrielei Lungu, una conform căreia femeile ar merita (dar nu cu orice preț și nici așa, doar pentru că sunt femei) măcar șansa de a demonstra că pot face performanță ca directori de creație. Azi am citit opinia* lui Bogdan Naumovici, despre care sper, în continuare și în ciuda evidențelor, că are o și componentă apreciabilă de trolling, altfel nu-mi explic, zău, de ce ar zice că bărbații au mai multă empatie într-un text aproape haios, dar lipsit de empatie.

Când eram copil îmi amintesc că mi-aș fi dorit să pot lua telefonul la mine în cameră ca să nu mai audă ai mei ???secretele??? mele. Al nostru avea firul destul de scurt – probabil era o conspirație părintească sau formula antică a lui ???find my phone???.  Am fost vrăjită, când au apărut, de telefoanele cu butoane, iar mobilele…

Între timp, au apărut atâtea chestii noi în tehnologie că uneori mă și mir că reușesc cumva să țin pasul cu ele și să rămân informată. Și fascinată, în continuare, de ce le mai trece prin cap inginerilor și inventatorilor. Imaginația fără opreliști. Cam ca la regia unor spectacole de teatru sau filme.  Bune!

Printre cele mai mari investiții în R&D (research and development) la nivel mondial și prima în IT&C e compania Samsung. Și cum, dincolo de imaginația inginerilor, îți trebuie și imaginație să comunici toate noutățile într-un domeniu în care azi e deja vechi ce ieri era nou*, am stat un pic la povești despre toate astea cu Roxana Grigorean, Corporate Communication Manager, Samsug România.

Săptămâna trecută, după o perioadă de intensă culturalizare, m-am lăsat sedusă de propunerea de a încerca un alt fel de cultură, și anume una mai… corporatistă: să lucrez la IKEA. Pentru o zi, am purtat uniforma și am semnat condica în patru departamente diferite ale magazinului: Logistică, Sales, Food și Communication & Interior Design.
N-a fost deloc simplu, fiindcă a fost multă informație și chiar ceva treabă, dar aș repeta oricând experiența fiindcă m-a sedus mediul lor de lucru și, mai ales după o perioadă ușor haotică, organizarea!