Sunt dintre cei care nu apasă instant pe telecomandă când începe un calup publicitar, pentru că-mi place să știu cine ce campanii mai face și îmi plac reclamele. Din păcate, în ultima vreme la noi reclamele sunt un șir lung de prostii, prejudecăți, sexisme, lipsă de responsabilitate sau educație – vezi aproape orice supliment alimentar care-ți promite să te facă să te simți bine după ce mănânci mult și aiurea. Din fericire, mai sunt și excepții , iar campania VEKA România – Calendarul de 50 de ani – e una dintre ele.
Am scris acum câteva zile un text care a strâns o mulțime de reacții de la foarte mulți oameni care sunt parte din industria autohtonă a comunicării și, promit, voi reveni asupra lucrurilor scrise acolo pentru că, din păcate, ce s-a întâmplat ulterior publicării a demonstrat că problema e chiar mai serioasă decât estimasem eu inițial. Totuși, până ajung să scriu din nou despre ce-i la noi, zic că are rost, mai ales în context, să discutăm puțin despre ce au făcut alții.
Mai precis, despre cum și de ce The Public Relations and Communications Association (PRCA), cea mai mare organizație de profil din Europa, reprezentând peste 20.000 de membri din UK, a exclus, ieri, din rândurile sale, firma Bell Pottinger, una dintre cele mai mari.
NB: Am sintetizat cât de bine s-a putut informațiile despre acest scandal după ce am citit lejer peste o sută articole – sunt câteva linkuri și în text – sper că e clar. Dacă aveți întrebări, le aștept în comentarii.
România e frumoasă. Îmi amintesc de asta la fiecare călătorie prin țară, și trebuie să-mi amintesc, da, fiindcă zi de zi, acasă, aflu tot felul de știri care-ți taie avântul și optimismul și cheful de a mai observa și ce-i frumos. Dincolo de ecranele telefoanelor sau laptopurilor, dincolo de ferestre.
Sunt convinsă că sunteți la curent cu isprăvile medicale ale doctorului Burnei. Este medicul ortoped despre cazurile căruia Luiza Vasiliu, de la Casa Jurnalistului, s-a documentat vreme un an, după care a scris ce-a aflat. Sunt niște materiale pentru care îți trebuie un stomac tare și nervi de oțel, fiindcă e vorba de suferințele a zeci de copii schilodiți pe viață de experimentele unui doctor care s-a crezut (mai presus de) Dumnezeu*.
Săptămâna asta s-au întâmplat – încă se întâmplă, de fapt, până duminică! – în frumoasa țărișoară două festivaluri la care eu țin foarte tare și care mi se par importante pentru sănătatea noastră culturală: festivalul internațional de film Anonimul, în Deltă, și festivalul național de teatru tânăr Ideo Ideis, la Alexandria.
Nu-s genul care-și face planuri pe termen lung – niciodată n-am fost. Pur și simplu nu-s croită pe stilul ăsta, nici personal, nici profesional, și sunt suficient de deschisă la provocări noi încât să știu că pot să fac schimbări destul de radicale și destul de repede. Sunt, mai degrabă, norocoasă pentru că am libertatea de a-mi alege drumul și drumurile.
Nu în ultimul rând, mi se pare că sunt puține lucruri previzibile în viață, așa că prefer să le iau pe toate cum vin. Cu câteva excepții.
Și-am mers iar la BIZ SMS Camp, ediția de vară 2017, cu o vreme perfectă de fugit de-acasă fix până la (hotel) Piatra Craiului din Pârâul Rece. Cu mulți prieteni din online, agenții, companii, dar și cu mulți, mai mult de jumătate, participanți noi. Cu conferințe, dezbateri și exercițiu practic – rezolvare de brief-uri, cu distracție seara, cu activări și daruri inspirate de la partenerii evenimentului*.
Probabil știți deja scandalul United, cu pasagerul târât din avion, cu reacția incredibil de proastă a companiei, atât printr-o poziție oficială, cu o declarație a CEO-ului, Oscar Munoz, dar și cu o scrisoare a acestuia către angajații companiei. Ambele sunt un model de pus în manualele de PR la capitolul Așa nu!, și au cauzat reacții puternice în presă și în social media, boicot și o scădere de trei patru procente a acțiunilor companiei la bursă – adică o pierdere de vreo 830 de milioane de dolari. Not good. Mai mult, compania care se laudă ca fiind principalul transportator aerian în relația US-China se ???bucură??? de reacții foarte rele și din partea chinezilor, fiind acuzată de discriminare întrucât pasagerul târât din avion era un medic de origine asiatică.
Ieri, în plină răceală de primăvară, m-am târât până-n piață și mi-am luat un kilogram de urzici. Am curățat vreo două ore la ele, cu mânuși, desigur, probabil n-am eu metodă de durează atâta, le-am gătit după bunul meu gust – au ieșit la marele fix!
Când s-au răcit nițel, le-am transferat într-o caserolă, dar nu le-am pus direct în frigider. Mi-am zis că mai mănânc o porție pe seară și după aia. N-am mai mâncat și am uitat, desigur, să le pun la rece, chiar dacă m-am tot preumblat prin bucătărie.
Ah, dragostea! Cum vin feniletilamina, oxitocina, dopamina și endorfina peste noi, puf!, de nici nu știi exact ce te-a lovit, iar obiectul adorației nici măcar nu bifează toate cele de pe listă! Dacă ai avea o listă, dar nu ai, că, pe bune!, cine face o listă cu must have-urile partenerului ideal?! Mai ales dacă a depășit opt ani! Hai, zece!
Și te-apuci și faci chestii, încerci să ții pasul cu preferințele obiectului adorației, doar-doar te observă, mai mult, mai bine, și vede, mai ales, compatibilitatea dintre voi. Sau măcar chimia. Sau măcar că-ți stă bine părul azi. Sau… Dar mai bine să urmărim împreună următorul material dictactic:
Publicate recent
Categories
- Barbatii. Ghid de buzunar
- Cântece şi încântări
- Carte
- concurs
- De suflet
- De-ale fetelor
- Dileme
- Din casă
- dinRomania
- domnul Sony & Maxine Jazz
- evenimente
- Filme
- FITS
- Foto
- ganduri printre randuri
- Interviuri
- Necategorizate
- Obiceiuri sănătoase
- Online stuff
- PR sau piar
- ţara mea de d'oh!
- Teatru
- texte de tot râsu'
Ză claud
bloggeri
blogging
blogosfera
bucurii
campanii
comedy cluj
comunicare
concert
concerte
concurs
copii
dans
domnul sony
eveniment
evenimente
farmec
Festival
festivalul international de teatru de la sibiu
festivaluri
film
filme
FITS
ganduri printre randuri
ideo ideis
interviu
interviuri
lectii de fericire
marta usurelu
muzica
obiceiuri sanatoase
pisici
politică
povesti
PR
premii
promo
relatii publice
revista biz
romania
Sibiu
social media
teatru
TIFF
umor
vodafone