Mi se pare că trăim niște vremuri dubioase în care ne penetrează ???grija??? față de lucruri care n-ar trebui să fie – și nici nu sunt! – problema noastră. În unele cazuri, expresia acestei preocupări nefirești ia forme de isterie în masă, cu petiții semnate de milioane (milioane, mă, totuși!!!) de oameni, în alte cazuri își spune feedback.
Să urmărim, vă rog, următorul material didactic:
Mie îmi plac poveștile, să le aflu, să le spun, să le dau mai departe. Am crescut cu povești, iar curgerea unei istorii, mai ales dacă era bine spusă, mă făcea să dau paginile cu nesaț. Nu știu dacă altfel aș fi ajuns să citesc așa mult, așa de repede, tot, și, fără asta, probabil aș fi sfârșit prin a bifa meseria de medic la care am visat până am descoperit magia vorbelor – rostite și nerostite – prin vremea primilor ani de liceu.
Și încă mi se pare că e o magie acolo, în alesul vorbelor perfect și perfecte, în aranjarea lor, în tonul cu care le rostești, pentru că tonul face muzica, în puterea pe care o au când sunt bine rostuite.
Taman citesc despre o campanie pentru Knorr, făcută după un studiu… Pauză de aprofundare. Da, sunt unele branduri care fac niște studii pe baza cărora gândesc campaniile, ce chestie, nu?!
Deci un studiu, ziceam, la care au luat parte 12 mii de oameni din 12 piețe și care a analizat potriveala de cuplu după potriveala de gusturi culinare. Eh? V-ați fi gândit – încă vă gândiți? – că treaba asta contează în context?!
În ultimele luni, și mai ales de când am ???brățara nazistă??? (de-aia de fitness care se scandalizează dacă ai stat prea mult timp cuminte), merg mai mult pe jos. Îmi impun(e) să fac mișcare așa că din regina comodității am început să ajung din punctul A în punctul B prin oraș cu metroul, dacă e nevoie, sau pe jos, și mai puțin cu taxiul.
Totuși, în ultimele zile, astea ploioase, interacțiunea cu băieții în mașini galbene mi-a amintit de ce prefer formule alternative de transport. Și că UBER a făcut recent niște chestii cool, printre care și să-și micșoreze tarifele.
Cred că ediția asta de PR Forum a fost cea mai mișto de până acum. Asta, sau amintirea celorlalte s-a mai estompat, deh, nici (unii dintre) noi nu mai suntem chiar foarte tineri și cu memoria intactă la purtător.
Dar chiar a fost mișto!
Am cetit la Manafu că PR-ul e pe locul șase la cele mai stresante joburi, după militari, pompieri, piloți, polițiști și organizatori de evenimente. În primul rând, că știu o groază de oameni care lucrează în PR și care fac și evenimente, deci taman am urcat industria în topul stresaților. Și în al doilea rând, după o zi pe care nu știu, profesional vorbind, dacă s-o încadrez la ???de râs??? sau ???de plâns???, taman ce am realizat că, de fapt, suntem extrem de optimiști, noi, PRii.
They did it! De azi, Facebook a introdus noile modalități de apreciere a unei postări în rețeaua socială, așa cum a promis Mark de ceva vreme. Și dacă, apropo de găselnițe facebookiene, aia în care poți semnala că ești safe într-o zonă în care tocmai a avut loc un atentat sau vreun prăpăd natural mi s-a părut empatică și mi-a plăcut, asta mi se pare detestabilă. Și nu doar din perspectiva de simplu utilizator cât din perspectiva ăluia care se îngrijește de mesajele care apar pe pagina unor branduri.
WTF, Facebook, ești cu capul?!
Îmi place seria SMS-urilor (Social Media Summit) by Biz. E o rețetă care aduce împreună trei categorii de actori de pe scena de largă respirație (uneori și inspirație): agenții, bloggeri, companii. Bonus: oarece băgători de seamă cu pretenții în oricare dintre direcții, genul ???mergem la conferințe și cerem consultanță, live, speakerilor, sub forma unei întrebari??? – really?
În ordinea numerelor de pe tricou, am notat câteva chestii de la fiecare vorbitor și o atmosferă relaxată și prietenoasă – nu bag mâna în foc că la asta n-au contribuit Staropramenul și prosecco-ul (sau era șampanie?) de la Koon.
Una dintre cele mai importante edituri din Marea Britanie a anunțat recent că nu va mai condiționa angajările în cadrul companiei de deținerea unei diplome care să ateste absolvirea studiilor superioare – mai multe aici.
Eu, una, nu prea cred în diplome ci mai degrabă în aptitudini, atitudini și experiență, dar nu mai puțin adevărat e că anii ăia de facultate îți pot oferi ceva mai multe premise pentru a începe cu dreptul în profesia aleasă.
Dar să vedem ce părere despre necesitatea (sau nu) a diplomei au managerii unora dintre agențiile românești de PR – și mulțumesc, doamnelor și domnilor, pentru răspunsuri!
Penguin, una dintre cele mai respectate și respectabile edituri din Marea Britanie, a anunțat zilele trecute că va renunța la condiția ???diplomă de studii superioare??? pentru viitoare anunțuri de angajare, cu scopul declarat de a atrage candidați cât mai variați pentru joburile din companie și a le oferi acestora șansa de a-și demonstra potențialul, creativitatea și ideile fără nici o legătură cu nivelul sau tipul educației academice.
Motivul acestei decizii vine ca urmare a faptul că, spune editura, nu există dovezi care să susțină o legătură între absolvirea unei facultăți și performanțele de la locul de muncă.
