Ediția 2019 de FITS lasă în urmă nu doar amintiri de retrăit ci și un loc de (re)vizitat la Sibiu: Micro-Folie, o expoziție interactivă ce rămâne orașului, în care oricine, mare sau mic, poate vizita, printr-un parteneriat foarte iscusit, muzee celebre din lume, dar și alte lăcașe de cultură, cu ajutorul Samsung și dARe by Samsung.
Continue reading
Sunt de o săptămână la FITS, însă abia acum găsesc răgaz și un pic de tihnă să scriu (și) aici. Am văzut mai multe spectacole, o să mai povestesc, dar despre Joy/Bucuria lui Pippo Delbono era musai să scriu înainte să mi se usuce lacrimile.
Nu c-ar fi fost trist, deși este, cumva, ci pentru că Delbono a reușit, din nou, o poveste personală care atinge intim, cred, pe oricine asistă. Mă rog, mai puțin pe spectatorul care a ieșit relativ repede din sală, pe acela nu-l atinge nimic, parol!
Continue reading
Ca de obicei, la TIFF e un mix delicios de filme și evenimente și oameni, miros de tei și varză a la Cluj, povești, ploaie și ”Dă-o naibii de ploaie, ia-ți o pelerină, hai să ne distrăm și aia e!”. I love it!
Voiam azi să povestesc despre excelentul documentar făcut de Diana Gavra despre fenomenul corupției în România, dar mă uit afară, e soare, încă, și mai bine scriu despre înstrăinare. Prin comparație, ce-am văzut în Pauza – film de competiție, pare întrucâtva mai vesel decât reportarea noastră la corupție. Chiar dacă nu e. Însă măcar acolo situația pare să aibă sorți de izbândă și, prin urmare, motive de optimism.
Continue reading
Filmul de deschidere de la această ediție de TIFF a fost Parking, în regia lui Tudor Giurgiu. Un debut – al filmului, desigur, nu al regizorului – ușor întârziat, din cauza ploii care, vineri seara, s-a încăpățânat să-și exprime generozitatea neașteptată chiar deasupra Open Air Cinema, în Piața Unirii plină de spectatori dornici de film și de reîntâlnirea cu TIFF!
N-a fost să fie în aer liber, deși organizatorii (și oamenii de la meteo) au sperat până în ultimul moment și încă vreo 15 minute după, astfel că ne-am mutat care prin ce sală a avut loc.
Continue reading
Da, sunt la TIFF, desigur că sunt, cum aș fi putut să lipsesc?! N-am apucat să fac aici o introducere în temă și nici măcar recomandări, nici măcar mie, am intrat direct în festival, imediat ce am închis laptopul pe care am lucrat frenetic să-mi termin treaba ca să mă pot bucura și eu de zilele astea la Cluj. Chiar dacă plouă!
Deja am mai multe de povestit aici, și e numai a doua zi, dar, pentru început, o veste care mă bucură peste poate: TIFF Unlimited.
Continue reading
Te bate lumea din bula ta la cap să ieși la vot, hm?
Artiștii preferați îți spun același lucru: Ieși la vot! Obsesiv, de două luni. Ieși la vot. Votează. Oamenii exasperați de lipsa de implicare civică tot repetă asta. Nu-i interesează cu cine votezi, e alegerea ta, numai vor să vadă că-ți pasă și ție destul cât să faci acest minim efort. Sunt supărați pe tine că n-ai votat și uite unde s-a ajuns.
Dar pe tine nu te interesează chestiile astea. Înțelegi că e nasol cu actuala conducere, te plângi și tu toată ziua de neajunsuri, le vezi la tot pasul, le simți, te enervează și pe tine chestiile care se întâmplă și n-ar trebui sau alea care nu se întâmplă și ar trebui. Că ți s-au promis. Da, și ție. În ciuda faptului că nu-ți pasă și nu te interesează.
Continue reading
Ani la rând m-am ferit să ies din casă la Noaptea Muzeelor și, admit onest, am zâmbit la vederea cozilor imense de la intrări: păi, dacă tot te pasionează arta, ce contează câțiva lei pentru bilet?
Dar, pe măsură ce-au trecut anii, am devenit un mic fan al manifestării pentru că, între timp, au început să fie organizate tot felul de evenimente speciale în noaptea asta, expoziții pe care ai ocazia să le vezi doar atunci. Mai mult, am decis că orașul plin de plimbăreți culturali are ceva mișto, occidental, pe placul meu.
Anul ăsta, mă plimb între Primăverii și Odeon, via Piața Victoriei, la expozițiile unde se îmbină arta și tehnologia, și musai îmi iau o baterie externă cu mine pentru telefon, că o să-mi trebuiască.
Continue reading
Șoferii de taxi se simt amenințați de UBER și Bolt și-au făcut atâtea proteste încât onor Guvernul, dintr-un simplu calcul electoral, le-a pus în brațe o OUG prin care schimbă legea în defavoarea companiilor de ride-sharing. Că ăștia de foloseam serviciile UBER și Bolt oricum nu prea votam PSD, deci n-au pierdut nimic de la noi.
Taximetriștii o dau cu legea în sus și legea în jos, însă uită să compare calitatea serviciilor, faptul că orice ban în plus – și cine nu lasă ceva în plus la taxi?! – e venit nefiscalizat, că o ard în stații și nu fac curse decât unde, când, cu cine și cu cât au chef, că mașinile lor sunt adesea neîngrijite iar atitudinea lor e de rahat.
Vor lege? Păi să vedem ce zice legea!
Continue reading
Am avut o învățătoare minunată, doamna Petcu. Era aproape de pensie, sătulă, poate, de atâtea generații de drăcușori pe care-i disciplinase și-i învățase să scrie, să citească și să socotească. Se mai și enerva uneori, dar eu mi-o amintesc mereu cu privire caldă și zâmbitoare. Am avut noroc, deci, de-o învățătoare bună.
Continue reading
Azi îmi amintește FB Memories că, acum un an, a fost cel mai greu moment din viața mea. A fost ziua în care l-am lăsat pe tata să plece. Avea să se întâmple, în fapt, peste încă 12 zile. Dar el azi a decis că nu vrea să treacă prin calvarul unui ”tratament” care nu l-ar fi vindecat sau măcar ameliorat, iar eu am ales să respect asta.
Continue reading