April 15

Ce-i aia GoT?

M-am uitat la Game of Thrones abia în toamna lui 2016, când mi-am luat vreo trei săptămâni sălbatice (și sabatice) pentru mine, ca să mă deconectez de la o situație personală nașpa.
Mai încercasem, în câteva rânduri, chiar, să mă uit la serial, dar pur și simplu nu m-a prins. Pentru mine, majoritatea serialelor reprezintă o formă de entertainment care îmi permite să-mi fac pașii pe bandă în timp ce le urmăresc, dar GoT nu e așa. Sunt multe personaje, multe încâlcituri, trebuie atenție, altfel pierzi firul și adio plăcere de a urmări.
Continue reading

Category: PR sau piar | 5 Comments on Ce-i aia GoT?
April 11

Am o jucărie nouă!

Sunt, din unele puncte de vedere, o persoană mai degrabă conservatoare. De la unele alimente pe care refuz să le consum încă din copilărie, deși probabil gusturile și papilele mi s-au mai schimbat, la dragostea pentru print, desene animate clasice, muzică și m-aș mai putea gândi la exemple, probabil, dar cred că ați prins ideea.

În schimb, sunt fascinată de noile tehnologii, de tot ce înseamnă R&D și descoperiri, tratamente și instrumente inovatoare cu aplicare în te miri ce domenii. N-o să admit prea curând inevitabilul, și anume că AI o să decimeze (dacă nu mai rău) joburile în frumoasa industrie a comunicării și scrie deja știri de capul lui, dar mi se pare fascinant nivelul de desăvârșire la care ne-au dus curiozitatea și creativitatea.
În categoria asta intră și chestiile care țin de tehnologie și, mai mult, îmbinarea între artă și tehnologie.
Continue reading

Category: Cântece şi încântări | LEAVE A COMMENT
March 11

Vaaaai, tineretul din ziua de azi!

Săptămâna trecută, în timp ce instanțele supreme de pe internet se lamentau că Selly n-are ce căuta în DoR, ”unde o să ajungem?”, eu ziceam Mulțumesc! cu două mâini că cineva își bate capul și ne ajută să pricepem cine, unde, cum e și ce vrea ”tineretul din ziua de azi”.
Deci plecăciune, DoR, Irina și Cristi, cumpăr revista de când a apărut, dar mi-am făcut abonament pe chestia asta!
Continue reading

Category: Cântece şi încântări | LEAVE A COMMENT
February 15

Noi toți chiar facem un spital!

M-am bucurat și eu azi, ca toată lumea din bula mea, de donația OMV Petrom – în caz că n-ați aflat, au donat 10 (zece!) milioane de euro pentru construcția spitalului de oncopediatrie, proiect al celor de la Dăruiește Viața cu care v-am mai făcut și eu capul calendar în oarece rânduri.

Dincolo de generozitatea companiei, însă, aș vrea să vă amintiți să vă aplaudați și pe voi, cei mulți care faceți donații recurente pentru programe și proiecte minunate, pentru jurnalism onest și responsabil, pentru ca niște oameni – cauze aparent pierdute de sistemul nostru sanitar – să regăsească speranța și să se trateze în afara României.
Continue reading

Category: ganduri printre randuri | LEAVE A COMMENT
January 10

Oculta mondială împotriva cremelor naturale anticancer lovește România!

La finele anului trecut, BASG – autoritatea austriacă însărcinată să vegheze la siguranța îngrijirii sănătății, un fel de ANM de la noi – a dat un comunicat și a zis că AurDerm, o cremă românească pretins naturală, ar conține substanțe care sunt cât de poate de chimice. Comunicatul lor e în germană, dar, chiar și dacă ți-e lene să-i dai un google translate, tot recunoști substanțele chimice la care fac referire: Diclofenac (antiinflamator), Lidocain, Benzocain, Procain (anestezice locale, toate trei), Clobetasolpropionat (un corticosteroid) und Ketoconazol (antifungic, substanța activă din Nizoral).
Ieri, autoritatea română, ANM, a catadicsit să facă o informare în acest sens, avertizând că pomada-minune nu e deloc ce pretinde a fi. Au postat și pe pagina lor de FB, iar reacțiile românilor la această postare ne arată foarte clar că probabil nu ne mai facem bine.
Continue reading

Category: ţara mea de d'oh! | LEAVE A COMMENT
December 18

Marți. Jurnal de premier.

E marți și ninge, n-am nimic urgent pe lista de To Do așa că bag la recuperări de pe lista ”saved for later”. Practic, mai comand niște cadouri online, scriu niște texte de trimis pe la clienți și clienți de clienți și mă amuz cu bătălia scrisorilor dintre palate. În curând o să se angajeze strigători din ăia ca pe vremuri, sigur au și o denumire gen COR, doar că îmi scapă mie acuma cum le zice, unii cu pelerine scurte și pălărie cu pană, cu scrisoarea caligrafiată pe un pergament, care se vor opri în față la Cotroceni, respectiv la Victoria, și vor urla scrisoarea către adrisant/ă.
Dar, până atunci, oare ce-ar scrie premierul în jurnal azi?
Continue reading

Category: texte de tot râsu' | LEAVE A COMMENT
December 17

Luni. Ba cald, ba rece.

Partea bună în freelancing, așa cum o apreciază toată lumea care NU e freelancer, ar fi că poți să-ți faci singur programul. Partea rea e că programul nu se termină niciodată. Dar e o parte bună și în asta: ziua de luni nu se resimte atât de diferit ca alea de weekend. Pierzi ceva, câștigi ceva.
Și așa a fost toată ziua asta de luni.
Continue reading

Category: texte de tot râsu' | LEAVE A COMMENT
December 16

Discursul lui Dragnea a fost impecabil

Dragnea nu suferă de nici un delir, hai să ne potolim cu asta. Dragnea nu ni se adresează nouă, celor anti-PSD, și mi se pare aproape trist că oamenii educați, care gândesc cu mintea lor, încă au impresia că Dragnea vorbește cu noi. Nu o face și nici nu are de ce să facă cel mai mic efort să ne convingă pe noi de orice-ar spune, vreodată. Se adresează exclusiv simpatizanților PSD, atât pulimii cât și „aparatului” pe care l-a construit la nivel de instituții locale și naționale. Primării, biserică, MAI, Justiție.

Și, oricât mi-ar fi ridicat mie tensiunea fragmentele din discursul lui pe care le-am văzut la tv, ca om de comunicare nu pot să nu admit că a fost aproape ireproșabil.
Continue reading

Category: ţara mea de d'oh! | 6 Comments on Discursul lui Dragnea a fost impecabil
December 4

După 20 de ani…

Era o seară de vineri, acum vreo șase săptămâni. Toamnă, târziu, întuneric deja, frig. Și eu am rămas fără țigări. Nu știu cum, e un mister, pentru că mi se întâmplă foarte rar asta. Bref, în premieră, mi-a fost lene și lehamite să ies să-mi iau țigări, deși am Mega vizavi și-o benzinărie la colțul străzii.
Ce-i drept, aveam IQOS și Heets în casă, ca tot fumătorul care e nevoit să aibă o alternativă la pneumonie când e frig afară.

NB: Acesta este un text despre cum a fost pentru mine trecerea de la fumat la IQOS. E pe bune, chiar am făcut schimbarea, nu m-a obligat și nu mă plătește nimeni pentru asta, îmi cumpăr Heets ca tot omul, cu bani.
Dacă nu fumați, evident, textul ăsta nu e pentru voi, și vorbesc serios! Nu încurajez pe nimeni să (re)înceapă să fumeze, e o adicție, e dăunător și costă!
Dacă vreți să vă lăsați de fumat, mai bine citiți cum a fost la o sesiune Allan Carr România – am documentat foarte pe larg  asta într-o serie de patru texte, și cred că ajută.

Acestea fiind spuse, să revenim la seara aia de vineri când am rămas fără țigări. Și nu mi-am mai cumpărat de-atunci.
Continue reading

Category: Necategorizate | 3 Comments on După 20 de ani…