Îmi place să cred despre mine că reușesc să-mi păstrez o doză de naivitate, pe care o hrănesc ca pe o maia, că tot e la modă produsul zilele astea, pentru că am nevoie să cred că unele lucruri bune și frumoase sunt chiar așa: lucruri bune și frumoase. Iar în vremuri ca asta pe care o traversăm cu toții, cu atât mai mult.

Prin urmare, îmi displace organic orice încercare de profit și prosteală în contextul pandemiei, fie că vorbim de speculanții cu măști ori de loterii care-și îmbracă demersul într-o aparentă caritate.

Sunt vremuri (g)rele pentru toți. Țări mari și mici, mai bogate sau mai puțin, oameni și companii depotrivă – absolut toată lumea, la modul propriu, trece printr-o provocare dificil de gestionat, cu atât mai complicat cu cât nu are nici măcar un orizont clar de limpezire.

În asemenea condiții, în care fiecare se gândește mai degrabă cum să-și securizeze viața, dragii și interesele personale, solidaritatea și generozitatea sunt cu atât mai mult de prețuit.
Am scris pe FB și o să mai scriu despre inițiativele care ajută. O să mai scriu și aici pentru că am convingerea de nestrămutat că avem nevoie să știm că există oameni și companii care s-au mobilizat și că orice inițiativă de genul ăsta ajută la echilibrarea balanței pe care statisticile despre efectele coronavirus atârnă dureros de greu în fiecare zi.

Un pic m-am săturat și încep să mă și enervez cu categoria ălora care o țin langa cu ???E doar o răceală, [proștilor]!??? sau, preferații mei, ???Mor mai ales ăia bătrâni???.

Ca să stabilim o chestie: e mai nasol decât o răceală și e mai contagios, chiar și cu măsurile destul de rapide și categorice luate pentru a-i stopa răspândirea.

În ultimele zile m-am gândit bine de tot la întreaga situație, să știți. Și la argumente pro, dar și la cele contra, de ce să spun, poate nu se știe, poate s-a uitat, nici prea multe imagini nu există, video nici atât, că cine să facă, arhiva TVR-ului a ars sau a făcut baie, înțeleg, oricum nu se simte prea bine, și nici nu cred că au apucat să digitalizeze mare lucru.
Dar să nu divagăm!

Azi, pe lângă coronavirus, am mai avut un subiect de dezbateri, și anume recenta sucire nicușordănească spre PNL. Am zis, și nu mă răzgândesc, că mai degrabă l-aș vota pe ursul de la Zoo Băneasa în aceste condiții decât pe noul candidat PNL la PMB.
Fără să mă refer la ursul de la Zoo Băneasa, că nici nu-l cunosc personal, n-am mai fost la Zoo de vreo 15 ani, ci la un urs liber din pădure, am adunat mai jos zece motive pentru această opțiune.

Sunt unul dintre copiii care au avut de tras de pe urma comparării lor cu alți copii care erau mai cuminți, mai ordonați, mai devreme acasă și mai cu moț, oricum, decât subsemnata. Chestia asta ar fi putut să mă facă mega antipatică – nu că n-aș fi, oricum! – dar pentru că, totuși, au fost și tata și bunică-mea în povestea asta, m-a făcut să spun oamenilor pe care îi apreciez că îi apreciez.
Și, pentru că viața m-a dus în zona asta de cultură, artisticăreli, creativitate, scriitură și d-astea, sunt atât de norocoasă încât să fi putut spune, ba chiar în mai multe rânduri, ???Mulțumesc pentru arta ta, e minunată???.

E mult PR la Oscaruri, de la eforturile biroului de presă al Academiei până la toate detaliile de promovare pentru filmele care parcurg drumul între lista scurtă și cartonașul pe care e scris numele câștigătorilor, de la petreceri și cadouri până la cine pe cine îmbracă, încalță, accesorizează, totul e publicitate, într-o formă sau alta, și toată lumea încearcă să profite.

Să nu ne mai ținem respirația: nici o televiziune de la noi nu transmite Ceremonia de acordare a Premiilor Oscar anul ăsta, iar pe twitter și pe site Academia dă doar Red Carpet, să caște lumea gura la cine ce rochiță poartă. Premiile se transmit exclusiv de câtre ABC – până în 2028, apropo, au exclusivitate – așa că dacă se gasește prin grilă cineva cu contract, bine, dacă nu, nu. Anul ăsta e Pro7, dacă îl aveți în grilă poate aveți șanse să vedeți ceremonia. Dacă nu, nu.
Și-acuma hai la filme, norminalizați și favoriți, dacă tot am făcut efortul să le văd pe majoritatea.

Până pe 2 februarie, iubitorii sportului alb urmăresc meciurile Australian Open, cel mai tânăr, istoric vorbind, dintre cele patru turnee majore de Grand Slam, alături de cel francez, britanic și american.
România mai are în turneu doi băieți, la juniori, pe Monica Niculescu, care joacă runda a doua la dublu pe 25 ianuarie cu japoneza Misaki Doi, împotriva altor două japoneze, și, desigur, pe Simona Halep, care joacă la noapte (ora 3.30) împotriva Yuliei Putinseva din Kazahstan, locul 38 în ierarhia mondială.
Și, dacă nu știți unde sau cum sa vedeți meciurile, vă zic eu, că am aflat!

Dacă Raiul ar fi o corporație și God un proprietar care s-a cam plictisit de Pământ sau, ma rog, a ajuns la momentul în care e gata să admită că toată chestia e un pic greșită și mai bine o distrugem?!
Iar God ar fi Steve Buscemi, căruia îi dă replică Harry Potter aka Daniel Radcliffe. N-ar fi mișto o miniserie pe tema asta? Ba da. Și s-a făcut, e pe HBO. Cu plăcere!