… nu înțelegi ca există responsabilitate, morală și legală, pentru afirmațiile și acuzațiile pe care cineva le face public
… nu ai nici cea mai vagă idee care sunt rigorile jurnalismului investigativ sau care e diferența între opinie/editorial/păreri/nimic și investigație/anchetă
… nu înțelegi noțiunea de ???etică???
… crezi că bad publicity is still publicity

Azi FB a oferit utilizatorilor posibilitatea de a atașa imaginii de profil un mesaj legat de International Day of Child Girl – Ziua fetelor. Sigur că intenția e foarte bună, aceea de a atrage atenția și a marca ziua (și) în felul ăsta, doar că de data asta posibilitatea de a aseza floricele colorate peste pozele de profil îmi pare cumva mai degrabă (doar) o formă de bifare ???de ochii lumii??? a interesului față de problemele cu care se confruntă fetițe și fete din toată lumea.

Ieri, în Polonia, mii de femei (și câțiva bărbați) au ieșit în stradă împotriva propunerii legislative care ar interzice orice fel de întrerupere de sarcină, indiferent dacă sarcina este rezultatul unui viol sau pune în pericol viața mamei ori a copilului.
Pedepsele propuse, închisoare până la cinci ani, vizează și femeile care fac întreruperea de sarcină, dar și medicii implicați. Mai mult, pe la colțuri, a fost reluată și o discuție mai veche despre interzicerea mijloacelor contraceptive.
Totuși, contextul e mai larg. Și cred că ar trebui să-l cunoaștem, ca să știm de ce să ne ferim. Da, aici, în România.

Îmi place să văd lucrurile din alte unghiuri, mi se pare că genul ăsta de curiozitate, what if-ul, mi-a adus o mulțime de idei valoroase. Și, într-o anumită manieră, sinonimă cu empatia, nu doar profesional.
Unii îi zic ???thinking outside the box???, pentru mine e doar felul în care înțeleg să lucrez, atâta timp cât ieșirea din tipare și provocarea propusă au un sens și un fir roșu. Altfel, ideea (sau efortul) de a fi diferit doar așa, de sanchi, mă lasă mai rece decât icebergul care a scufundat Titanicul. De fapt, de multe ori, aproape mă irită, pentru că, dacă n-are sens, n-are nici autenticitate.

Singurul motiv pentru care m-am dus vreodată la o lansare de noapte a fost unul dintre volumele din seria Harry Potter fiindcă voiam să știu cât mai repede ce urmează să se mai întâmple cu personajele.
La asta mă gândeam aseară, în Centrul Vechi, încercând să apreciez ???ochiometric??? numărul de persoane prezente la evenimentul de lansare iPhone organizat de Vodafone cândva aproape de miezul nopții: Black is the new black. A fost prea du-te-vino pentru o apreciere pe care să mă bazez, dar era multă lume, oricum!

Am crezut că prima zi de septembrie, luni, plus traficul bezmetic asociat cu orice ploaie – că românii își folosesc mașina pe post de umbrelă, ați observat? – o să devină subiectele zilei pentru cârcotași, dar nu, se pare că homeschooling-ul și Olivia Steer fac în continuare agenda.

N-o să comentez și eu dacă cuplul Nălbaru-Bucur a decis bine pentru copilul lor. Nu cred că e treaba mea. Sau a oricui, la o adică.

Prima dată când am ascultat Asaf Avidan a fost, desigur, cu One Day/Reckoning Song în varianta remixată de DJ-ul german Wankelmut și i-am remarcat vocea specială, doar că în varianta aia remixată simți mai puțin cum e vocea lui, de fapt.
Recunosc că nu am căutat să ascult mai mult atunci ci abia mai târziu, acum patru ani, când am dat la o terasă de Different Pulses, am căutat-o cu Shazam și mi-am adus aminte de artistul cu voce ireală.

Evit cât pot interacțiunea cu Poșta Română și serviciile sale, dar de data asta era musai să am confirmare de primire și, în relație cu statul, se pare că serviciile de curierat nu se califică, așa că azi m-am dus la Poștă. Coadă, firește, vreo cinci persoane în fața mea, o singură tanti la ghișeu. Calmă, prietenoasă, răbdătoare. Au ridicat tonul la ea trei din cei cinci clienți de la coadă și pentru motive care nu aveau nici o legătură cu tanti sau cu ce făcuse ea ci mai degrabă pentru neatențiile lor, gen formulare completate greșit.

Privită de la distanță sigură de client al unei alte bănci*, tevatura de ieri cu ING mi-a fost interesantă mai ales din perspectiva comunicării – deh, defect profesional. Am văzut că-s probleme de pe la primele postări, cred, la prânz, și am intrat pe pagina lor de FB unde ultimul mesaj era despre Creditul pe repede-nainte, ăla în care cică pleci cu banii-n pungă – poate știau ei ceva c-o sa le pice sistemul și banii în pungă vor fi salvarea clienților!

Când cu Colectiv, oamenii care locuiau în zonă au ieșit din casă. Unii au căscat gura, alții au pus mâna să ajute cum s-au priceput. A doua zi unul dintre oamenii ăștia zicea la TV: ???Mă uitam la ei și nu știam cum să-i ajut, ce să fac???. Am mai scris de asta, pentru că neputința și frustrarea omului care asista la o tragedie și nu poate face nimic pentru cei afectați era aproape palpabilă chiar și la TV.

Mi-am adus aminte de asta azi dimineață la conferința de presă prin care Fundația Vodafone România și (Fundația pentru) SMURD anunțau un nou parteneriat dintr-o serie care durează – deja! – de 12 ani și care, până acum, a avut finanțări de 2.2 milioane de euro și 400.000 de beneficiari.
Proiectul cel nou se numește Caravana SMURD „Fii pregătit!??? și o să vă spun de ce ar trebui să vă intereseze.