Singurul motiv pentru care m-am dus vreodată la o lansare de noapte a fost unul dintre volumele din seria Harry Potter fiindcă voiam să știu cât mai repede ce urmează să se mai întâmple cu personajele.
La asta mă gândeam aseară, în Centrul Vechi, încercând să apreciez ???ochiometric??? numărul de persoane prezente la evenimentul de lansare iPhone organizat de Vodafone cândva aproape de miezul nopții: Black is the new black. A fost prea du-te-vino pentru o apreciere pe care să mă bazez, dar era multă lume, oricum!

Săptămâna trecută, după o perioadă de intensă culturalizare, m-am lăsat sedusă de propunerea de a încerca un alt fel de cultură, și anume una mai… corporatistă: să lucrez la IKEA. Pentru o zi, am purtat uniforma și am semnat condica în patru departamente diferite ale magazinului: Logistică, Sales, Food și Communication & Interior Design.
N-a fost deloc simplu, fiindcă a fost multă informație și chiar ceva treabă, dar aș repeta oricând experiența fiindcă m-a sedus mediul lor de lucru și, mai ales după o perioadă ușor haotică, organizarea!

Știu ce înseamnă să faci un festival mare și cu câtă atenție trebuie să socotești un buget, pentru că ai vrea să pui în program cât mai multe și mai variate, să ai cât mai multe locuri în care publicul poate veni, invitați mulți și prestigioși, ateliere, petreceri și alte evenimente. Banii nu sunt niciodată destui, dar te poți socoti totuși norocos când știi că ai niște parteneri de cursă lungă care vin spre tine, în mod tradițional deja, care te ajută să faci lucruri în spiritul evenimentului tău și sunt mai degrabă îndreptați către public când vine vorba de activări. În cazul de față vorbim de TIFF și de MasterCard care, anul ăsta, au aniversat 10 ani de când colaborează pentru bunul mers al celui mai mare festival de film din zonă.

În timp ce-mi admiram ieri noii mei converși cu steluțe mi-a trecut prin minte ca o cometă (sic!) faptul că noi, tiff-arii cu badge (eu ne zic, generic, badger-i, desigur, dar nu cred că i-ar mai plăcea altcuiva!), exerimentăm festivalul un pic diferit față de public. Ne știm între noi, avem glume, amintiri comune, informații din și de culise, petreceri și-alte lucuri care îmbogățesc și ne completează experiența.
Prin urmare, pentru mine, deși sunt onorată și recunoscătoare în fiecare an pentru invitație și pentru că sunt aici, evenimentele speciale și toți oamenii ăștia minunat de creativi și de mișto la care am acces, sunt, cumva, o parte firească din experiența asta – uneori nici nu-mi mai dau seama ce norocoasă sunt!

Succesul. E în firea noastră să-l căutăm. Dar prea mult timp am așteptat să ni se spună unde-l găsim. Am zis că e pus de-o parte pentru unii. Sau undeva prea sus ca să-l atingem. Că trebuie să pleci din țară. Sau să rămâi, dar la putere.

Admit că nu-mi sunt străine câtuși de puțin gândurile astea. Că m-am gândit să plec. Dar, în timp ce luam în considerare varianta asta, nu m-am oprit din a mă ambiționa să merg pe drumul meu, în felul meu.

Ieri ar fi fost aniversarea bunica-mii și, chiar dacă, în fapt, ziua n-a fost dintre cele pe care le-aș repeta neapărat, pe seară, când mailurile s-au mai liniștit, internetul a fost reparat, stomacul calmat și un pahar cu vin a apărut pe măsuța de lângă canapea, mi-am găsit tihna necesară pentru a asculta unul dintre cântecele ei preferate, La vie en rose.

Și până la urmă a fost o zi bună, în felul ei, că pe seară au venit și niște poze cu pădurea nebună de la munte, pe care n-am apucat s-o văd decât așa, fotografiată, anul ăsta. Dar am zâmbit, oricum ar fi.
Și-am adăugat asta la momentele mele, că așa m-a învățat bunică-mea, să am mereu o colecție de lucruri mici care mă fac să zâmbesc.
Prin urmare, dau din casă!

Acum câțiva ani am fost la un training intensiv de îngrijire susținut de specialiștii de la Farmec, în frunte cu minunata doamna Jofi* – al cărei fan am devenit atunci! Din discuțiile despre ce produse sunt potrivite pentru ce tipuri de piele, ten, păr, scalp, au rezultat întrebări după întrebări. De altfel, la câte bloggerițe am fost în alea trei zile la respectiva întâlnire cred că s-au adunat lejer măcar 100 de întrebări. La care doamna Jofi și echipa au răspuns cu explicații amănunțite, fără ezitare.

M-am gândit că-s norcoasă pentru că pot să aflu atâtea lucruri despre cum să-mi îngrijesc mai bine pielea sau părul de la cineva cu atâta experiență în domeniu, și nu așa, oricum, ci cu bază științifică. Între timp, însă, răspunsurile specialiștilor de la Farmec nu mai sunt doar pentru cei mai norocoși ci pentru toată lumea.

Am cunoscut-o pe Doamna Jofi acum câțiva ani, la un eveniment organizat de Farmec. Numele său este Sofia Irimie și deține, de mulți ani, șefia laboratorului de la Farmec, locul în care se inventează și reinventează toate noile formule care ies apoi pe piață spre bucuria noastră. I-am pus (și) atunci nenumărate întrebări despre produse și felul în care pielea noastră reacționează la ele. A răspuns la toate, cu lămuriri suplimentare, cu dorința ca noi să înțelegem perfect cum stau lucrurile.

Am știut, încă de la începutul campaniei ???Fii activ la orice vârstă??? că e un exemplu perfect de om care rămâne activ și conectat, indiferent de vârstă, și am avut dreptate!
Când am întâlnit-o, la Cluj, era coafată, machiată și avea o geacă roșie de piele pe care i-am admirat-o! Dar, mai mult de atât, i-am admirat tonusul și bucuria cu care trăiește fiecare nouă zi!

Are o voce inconfundabilă dar, dincolo de asta, o energie pe care nu poti decât să o admiri. Este implicată în nenumărate proiecte care au, desigur, în mare parte, legătură cu filmul, dar este și președinte onorific al Fundației Vodafone, scrie, are emisiune la radio, prezintă evenimente, jurizează și face selecții pentru festivaluri iar în organizarea unora chiar se implică!
Nu cred că mai există altcineva cu această descriere, dar, în caz că n-ați recunoscut-o, e vorba de Irina Margareta Nistor.

Până în 2050, se estimează că numărul celor care vor avea peste 60 de ani se va dubla, ajungând la două miliarde de oameni, și 80% dintre ei vor trăi în țări cu venit mic și mediu. Descoperirile medicinei, tehnologia, au făcut posibilă prelungirea vieții populației, dar lumea trebuie să găsească soluții pentru adaptarea la aceste realități, iar conceptul de ???îmbătrânire activă??? este o preocupare constantă în câteva organizații la nivel mondial.

Sigur că avem faimosul proverb ???Cine n-are bătrâni, să-și cumpere???, dar, pe de altă parte, prea adesea ne plângem că-i ???ținem??? pe pensionari, de parcă oamenii ăștia n-ar fi muncit niciodată și de parcă noi vom rămâne pe veci tineri!