April 29

Invață cum să-ți faci selfie!

Fac parte din categoria celor care preferă să fotografieze infinit mai mult decât să fie fotografiați. Nu știu să pozez, nu mă amuză chestia asta, iar cele mai multe fotografii cu mine care mi se par acceptabile sunt făcute fără ca eu să știu. Îmi place, în schimb, să fac poze!

Prin urmare, moda selfie nu m-a prins prea tare… deși am observat, totuși, că din ce-și face omul cu mâna lui ar putea rezulta o poză mai reușită decât a altora. Mă rog, sunt si modestă! Argumentul suprem, însă, e că poți să-ți faci câte selfie-uri din astea vrei tu si să alegi sau să nu alegi nici măcar una, iar restul imaginilor caraghioase cu tine să fie șterse din memoria telefonului ca și cum n-ar fi existat niciodată!
Continue reading

March 31

Cui nu-i plac cadourile surpriză?

Anul ăsta ziua mea m-a prins cu dreapta în mânușă ghipsată, așa că am reportat sărbătorirea în cadru eventual festiv, alături de gașca de prieteni, pentru vremuri mai bune, mai ales că mă gândesc la o variantă outdoor, la iarbă verde. Prin urmare, cine a vrut să-mi ureze ceva, a venit, a sunat, a trimis curieri, a fost la liber. Dar eu nu am organizat nimic.

La vreo săptămână dupa ziua mea și două zile dupa ce-am scăpat de ghips, una dintre prietenele mele m-a rugat să vin până la ea și să stau de vorbă cu o cunoștință care avea nevoie de niște consultanță pe comunicare pentru un proiect.
Continue reading

February 28

Fericirea are chipul tău

În ciuda faptului că în baia mea cu greu se mai găsește loc să arunci un ac de creme și loțiuni și măști și alte secrete bine păstrate în cutii mai mici sau mai mari, n-aș zice că sunt obsedată de bunăstarea tenului personal. Sigur, obrazul mă străduiesc să-l țin subțire, și la propriu și la figurat. Mai o mască, mai o cremă, un tonic, să fie primite! Dar mi se întâmplă să treacă săptămâna fără astfel de tratații, iar acum, că am o singură mână la… îndemână, operațiunile de curățat tenul devin chiar un pic frustrante! Cu atât mai mult cu cât am stat mai mult ca niciodată în casă!
Continue reading

January 26

Pe site la Farmec am intrat și am comandat…

Acu’ vreo săptămână mi-am amintit că tot nu găsesc o anumită ojă de la Farmec prin magazine, așa c-am zis să intru pe site si să mi-o comand. Asta:

santa
Nu e ca și cum n-aș avea vreo zece tonuri de roșu și roz inchis de la Farmec deja. Dar n-o aveam pe asta, na!, iar damblalele (cel puțin cele de acest tip) nu se chestionează ci se execută! Așa că zis și făcut!, am intrat pe site să-mi completez colecția fiindcă știam – de la comenzile anterioare – că e foarte simplu. Și când colo…
Continue reading

December 5

Ce ascundea cadoul din cutia roșie

După ce că e destul de greu să faci surprize plăcute altora, când vine vorba să ne facem nouă o surpriză, că merităm și noi, ce!, devine aproape imposibil. Firește, dacă excluzi cazurile în care găsești bani uitați în haina de iarnă sau pitiți prin paginile vreunei cărți. Dar altfel e complicat!
Există, totuși, variantele în care îți faci un cadou, o cutie cu produse cosmetice, special alese pentru tine de experți, pe baza preferințelor tale. Știi că o să fie produse de calitate și pe placul tău, știi și câte, dar nu știi exact care vor fi acelea.
Continue reading

November 27

Iarnă cu farmece noi!

Nu știu cine a zis că-s lenți clujenii, dar pare-mi-se că nu s-a întâlnit cu cei de la Farmec! Păi acolo se lansează câteva produse noi în fiecare lună, într-un ritm demn de invidiat! Cercetare, testare, ambalaje, producție, comunicare –  fiecare produs trece prin etapele astea în drumul spre noi și pentru noi, și puțin nu e!

N-aș avea cum să le utilizez pe toate, mai ales că unul dintre produsele mele favorite, la care nu știu când și de ce aș renunța (dar asta e și o provocare pentru compania din Cluj, să scoată altceva care să mă convingă, muhaha!) – mă refer la crema asta – e dintr-o gamă lansată acum vreo câțiva ani, dar fiecare nou produs are motive să mă seducă! Ei, poftim dilemă!
Continue reading

November 26

Decât să sufli în iaurt, mai bine îl mănânci!

Îmi plăcea să fiu răcită când eram mică fiindcă eram încă și mai alintată ca de obicei. În plus, când făceam amigdalită – și făceam destul de des! – luam antibiotice iar mama îmi dădea, obligatoriu, și iaurt. În care – ce bucurie! – era voie să se strecoare și niște zahăr ori ceva dulceață de caise, preferata mea! Oricum nu făceam nazuri la iaurt (dar cu adaos de zahăr aveam voie doar când eram blnavă), dar când luam antibiotice era chiar obligatoriu și am rămas cu obiceiul ăsta până în ziua de azi. Ba mă și amuz, că maică-mea nu prea se înnebunește după produsele lactate, dar când e răcită rău și ia antibiotice îi zic mereu să mănânce iaurt! Ha!

Habar n-aveam eu când eram copil că iaurtul provenit din prima producție industrializată, comercializată în 1919 de către Danone, era făcut cu fermenți de la Institutul Pasteur și se vindea în farmacii, ca ajutor în infecțiile intestinale.
Continue reading