July 18

JAZZ TM 2014, jurnal de festival: Ploaia dansa împreună cu noi

Vineri, în ultima zi de JAZZ TM, ploaia a fost harnică: a început cu noaptea-n cap, devreme, ca la instrucție: rap-rap-rap! În mintea mea se deslușeau clar, însă, trompeta de la The Lost Song, sunetul aproape ireal care mi-a însoțit orele mici pierdute în Vama Veche, pianul lui Teo Milea cu notele lui neoclasice și, în sfarșit, sitarul Anushkăi Shankar, cam de pe altă lume și el.

Printre picăturile de ploaie și printre rânduri, glumind și povestind, cu regretul că ploaia ne ținea prizonieri pe terasa acoperită de la Symphony Cafe (BIG Like pentru rabdare și serviciu prompt cu zâmbetul pe buze, băieți și fete!), cu pretextul unei înghețate, m-am fâțâit, totuși, până la Catedrală și înapoi, în Piața Operei, suficient cât să aud mai plin sunetul de pe clapele albe și negre, ba chiar să asist un pic la repetițiile lui Teo.

Glumisem un pic cu el înainte de repetiții, când i-am spus că ce păcat că nu poate să vină și el la concertul lui, că, na, e ocupat cu cântatul în cadrul aceluiași concert, dar ce bine se aude pianul și ce păcat că nu poate asista! Acum, pe scenă, Teo zice că improvizează, deci e o piesă unicat: “Cine știe dacă mai iese la fel data viitoare”. La fel, identic, poate nu, dar sunt sigură că pianul și Teo au suficiente resurse pentru cel puțin la fel de bine.

La celelalte repetiții n-am asistat, și nici nu mai știu cum s-a făcut opt seara și au început concertele, cu Teo Milea în deschiderea serii. Și cu ploaie, ce bine!, pentru că pian plus ploaie egal love! Printre scaunele verzi din fața scenei și dincolo de gard, publicul se aduna, om cu om, pelerină cu pelerină. Seara adusese cu ea un amurg înnorat, cer greu, dar zâmbetele celor prezenți, încălzite de pian, parcă luminau Piața Operei, iar o fată expedia către nori baloane de săpun, vesele, sfidătoare!

baloane
În dreapta scenei, în culise, Felix Riebl de la The Cat Empire stă în ploaie, pitit sub o glugă, ascultă pianul lui Teo Milea. Ne zâmbim. Hi! Lovely weather, right? Râdem amândoi. Mă întreabă dacă Teo își compune piesele. Îi spun că da, apoi vorbim de concerte pe ploaie și îi povestesc de Vamă și de cât de mișto se aude muzica lor pe plajă, când răsare soarele din mare. I-ar plăcea să vadă locul: Cum îi zice, încă o dată? Vama Veche. Ai ceva de scris? (N-aveam, dar i-am trimis un mail pe loc) dar până atunci vrea să știe dacă spune corect Timișora. Îl corectez un pic, cât să-i iasă Timișoara bine.

Felix Riebl
Felix Riebl

După o scurtă pauză, în care ploaia n-a stat, au intrat pe scenă The Cat Empire. Cu toate cântecele lor, cu ritmul, vocile și percuția, o oră și jumătate aproape în care, în Piața Operei din Timișoara, s-a cântat și s-a dansat în ploaie. Cu sau fără glugă, cu sau fără pelerină, dar, negreșit, cu o bucurie pe care n-am văzut-o la prea multe concerte. Nici prin minte nu mi-ar fi trecut să stau sub umbrelă sau să mă pun la adăpost, așa că am dansat acolo, în fața scenei, ciuciulete, dar fericită. Înclin să cred că acest concert n-ar fi putut fi mai fain nici dacă ploaia ne-ar fi ocolit!

Spre final, la Wine Song, dacă nu mă înșel, Felix a ieșit și el în ploaie, întocmai cum făcuse, la Plai, Patrice, din respect pentru publicul care asista la concert printre picăturile nu tocmai calde. A fost cu bis, desigur, cu aplauze și dialog între Harry James Angus și public. Minunat concert! Asta ca să știți cam ce vă așteaptă la București – cu sau fără ploaie – pe 31 iulie, la Arenele Romane!

public
La Anouska Shukar și trupa sa grozavă (două hanguri, printre altele) n-am mai stat în fața scenei decât preț de o piesă ori două. Eram ciuciulete de la Cat Empire, și plină de energie, cu chef de dans și, cumva, starea mea nu s-a potrivit cu sitarul și ritmul Anushkăi. Îmi pare rău acum că nu am fost mai atentă, mai conectată cu muzica ultimului recital din Jazz TM 2014, dar poate nu e ultima dată când am avut ocazia s-o ascult live – eu așa sper!

anoushka Shankar
Am ascultat-o din culise, însă, sub copertina primitoare de la Symphony, înfășurată în geaca unui domn generos, vorbind cu Felix despre concertele la care am fost fiecare. Unul dintre favoriții lui a fost Bruce Springsteen, chestie pentru care l-am invidiat, dar și el m-a invidiat pe mine pentru Billy Idol, așa că a fost remiza la invidie. În aceeași seară mi-a răspuns și la mail, iar la 4 dimineața The Cat Empire au pornit către Amsterdam, nu înainte de a fi uluiți de voluntarii Plai (responsabili și de Jazz TM) care s-au asigurat că fiecare are pachet cu mic dejun și că-și iau La revedere și le mulțumesc pentru un super concert!

Și cu asta s-a terminat Jazz TM 2014, nu înainte să fie anunțată ediția de anul viitor, între 3 și 5 iulie. Știți ceva? Nu-mi pasă cine vine, sigur ne vedem acolo!
Mulțumesc organizatorilor pentru că s-au dat peste cap să iasă atât de bine totul, pentru experiență, prietenie și prietenii și, nu în ultimul rând, pentru că m-au chemat să mă bucur de un eveniment atât de fain!

_________

JazzTM este un festival organizat de Primăria Municipiului Timişoara şi produs de PLAI.
Parteneri media: Jazz CultureMuzica de VestMixtopia şi Observator Cultural.




Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 18/07/2014 by ruxandra in category "Cântece şi încântări", "evenimente

3 COMMENTS :

  1. Pingback: Murphy și legile lui! pr intre randuri | printreranduri.eu

  2. Pingback: PLAI 2014, Jurnal de festival: #trăiescPLAI pr intre randuri | printreranduri.eu

  3. Pingback: Interviu Felix Riebl (The Cat Empire): Mi-ar plăcea să revin în România pr intre randuri pr intre randuri | printreranduri.eu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *