March 25

Mazine Jazz: Pisica nu e păpușă sau jucărie!

Fiindcă săptămâna trecută Maxine Jazz a compus un manifest, dar și pentru că tocmai se termină Provocarea de trei săptămâni, astăzi am decis s-o țin de vorbă pe vedetă, poate mai aflăm câte ceva din lumea pisicească. Deci, un interviu. Cu dânsa:

mj zgarda
Maxine Jazz s-a prezentat la discuția noastră după vreo două ore de somn și o plimbare alene pe la castronul cu boabe, doar așa, cât să verifice dacă mai au același gust ca azi dimineață. Sau poate avea emoții și dorea să mai amâne un pic întrebările.

– Maxine, ai făcut niște declarații săptămâna trecută. Te interesează politica?
– Mă interesează drepturile pisicilor.
– Și obligațiile…
– Obligații? Ăăăăă… ce obligații? Pisicile nu au obligații. Adică ele trebuie să fie ele și atât. Suntem destul de rezonabile, dacă ținem cont că nu cu mult timp în urmă eram niște fiare sălbatice, iar acuma stăm prin casă toată ziua.
– Pai, de exemplu, obligația de a nu mai dărma chestii de pe birou sau măsuță?
– Nu e vina mea dacă sunt chestii acolo. Eu sunt ordonată, încerc să păstrez biroul curat.
– Bine. Povestește despre tine.
– Păi ce să-ți spun? Eu eram un pui de pisică, foarte drăguță, un pic caraghioasă, așa, cu urechi mari, și eram într-o casă și pe urmă m-a dat afară în scara blocului pentru că am spart o vază. Dar eu n-am vrut, vaza a sărit în calea mea. Și vreau să spun – asta e foarte important! – că uneori ni se întâmplă să facem și trăznăi. Dar nu e intenționat. Și n-ar trebui să fim aruncate și părăsite pentru asta. Cine ia pisică trebuie să accepte că uneori se mai petrec și accidente din astea. Și pisica lasă și păr, uneori miaună când ai chef de liniște și te zgârie când ai vrea să te joci cu ea.
– Ăsta e bad PR, ce zici tu acolo!
– Te rog să nu mă înveți tu pe mine PR, bine? Mi-am petrecut o parte din copilărie într-o agenție Premium de PR, deci știu cum e. Și am și un consultant personal. Ba chiar mai mulți, dacă e nevoie!
– Dar cu toată știința ta, am auzit că nu prea te înțelegi cu pisicile.
– Păi la agenție era un motan foarte dur, unu’ Luca Lulu, care avea ceva personal cu mine, cred. Și mai era o pisică, Pisa. Și după aia, când am venit la noi acasă, am fost în vizită la o vecină, Miți, care tot așa nu i-a plăcut de mine. Și după aia… stai, că mai e! După aia am fost în altă vizită unde erau două pisici, Peti și Negruța, și nici ele nu s-au purtat prea amabil.
– N-are cum să fie coincidență. Ai făcut tu ceva!
– Nimic! Doar că eu eram pui și când le-am văzut pe pisicile astea mari, m-am înfoiat și eu ca să fiu mare ca ele, nu mică ca mine, ca să nu creadă că sunt un șoricel cumva! Și mi-am îngroșat puțin și vocea. Cred că s-au speriat de mine! Dar am și o prietenă, pe Sasha! Sasha e drăguță, chiar ar trebui să mai merg pe la ea, să ne mai jucăm.
Cum să-ți spun? Când iei o pisică și o duci cu altă pisică trebuie să ai puțină răbdare. Nici oamenii nu se plac așa, din prima! Și ei se mai scuipă.

In duel cu o panglica
In duel cu o panglica

– Ce zici tu că ar trebui să facă oamenii cu o pisică?
– S-o iubească și să se lase iubiți. Să-i ia jucării, silicat pentru toaletă, vas pentru apă și vas pentru boabe și o farfurioară pentru plicuri, și să-i dea, desigur, apă, plicuri și boabe. Și mie îmi place să mai primesc și ficat din când în când. Și s-o iubească, dar să înțeleagă că pisica nu e o păpușă ori o jucărie – unde-o pui, acolo stă! Pisica o să se poarte cu oamenii cum se poartă oamenii cu ea și cum sunt ei, ca oameni. Dacă ești smucit, o să ai o pisică stresată și smucită. Dacă ești calm și-o lași pe ea să vină la tine, o să ai o pisică simpatică și drăguță.
– Tu de care pisică ești?
– Eu sunt o pisică amestecată. Încă nu mi-am definitivat personalitatea. Adică acuma dorm, acuma mă apucă fugitul, acuma ronțăi niște boabe, după aia mai pun un status pe pagina mea de Facebook, îl mai plimb pe Ursul Infinit prin casă, mai mănânc…
– Mănânci cam des, bag de seamă. Și înainte de interviu ai mâncat.
– Ți se pare. Mă rog, poate așa, nițel. Boabele astea noi de la Purina ONE Junior, speciale pentru copiii de pisici, sunt chiar bune și cred că am și mai multă energie de la ele. Parcă și blana e mai frumoasă și se spală mai ușor. Și am primit și premiu!
– Deci a fost bine cu Provocarea de trei săptămâni?
– Da, să știi. Aș dori să continuăm.
– Tu mai ai puțin și împlinești 12 luni și gata!, nu mai ești junior. Vine altă provocare!
– Adică o să fiu bătrână?
– Nuuu! Adultă se cheamă. O pisică adultă!
– Asta sună ca și cum trebuie să fiu cuminte, să-mi iau un serviciu serios. Dar serviciul meu e să fiu pisică și Lady. Și cred că merit și o primă!
– Zi ceva de La revedere!
– Mamelor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat, nu lăsați pisici pe stradă din cauză că e păcat! Pisicile nu cer mare lucru, nu trebuie să le scoți la plimbare, te fac să râzi și să rămâi calm cu torsul lor, și vin la ușă când ajungi acasă și sunt drăguțe chiar dacă uneori mai fac și năzbâtii. Toată lumea ar trebui să aibă pisică!
Mulțumesc!

***

Dragilor, noi am terminat Provocarea de trei săptămâni dar o să rămânem cu aceleași boabe. Maxine Jazz nu ține socoteala, dar eu știu că a mâncat un pic mai mult decât mânca până acum, fiindcă văd că i se golește ceva mai repede castronul, însă n-a ieșit din graficul greutății normale pentru ea. De fapt, în astea trei săptămâni, a luat 100 de grame în greutate.
Max are boabe la discreție, nu e lacomă, știe că dacă îi e foame își găsește crănțănelele la locul lor. O să-i schimb curând mâncarea cu cea pentru adulți (același brand, da), să vedem dacă o să-i placă cu pui sau cu somon. Apropo, dacă nu știți ce boabe să alegeți pentru pisica voastră, aici e un test care vă poate ajuta.

cadouri
Iar în ceea ce privește provocarea de trei săptămâni, așa cum v-am mai spus, pe lângă boabele bine echilibrate din punct de vedere nutrițional (NU mai dați pisicilor mâncare de oameni!!!) și care adresează și diverse probleme pisicești, sunt și premii, atât pentru pisici cât și pentru voi. Detaliile sunt pe tab-ul special de pe pagina de FB numită sugestiv Pisicile au cucerit internetul! Baftă!



Tags: , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 25/03/2015 by ruxandra in category "Interviuri", "Maxine Jazz", "texte de tot râsu'

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *