June 17

FITS 2015: Fugind spre teatru

Ieri, în sfârșit, am prins și un pic din stradă, pe pietonală, aproape până să înceapă ploaia de la amiază. Veneam alene de la minunatul concert susținut de Maria Berasarte la Biserica Romano-Catolică, Mai presus de fado, și mă duceam spre Conti. Deja începuse să picure, dar, na, dacă mă citiți suficient de des, știți că mie îmi place ploaia, așa că nu mă deranja. În plus, încă aveam în suflet muzica frumoasă tocmai ascultată, așa că puțin îmi păsa mie de ploaie!

La un moment dat, am auzit ceva zgomote în față și am văzut că lumea începe să se precipite în direcția în care mergeam și eu. Fugeau, pe ploaie, ca să-i vadă mai repede pe cei doi artiști acrobați de la Tac O Tac Company cum țopăiau pe picioroangele lor în sunetul muzicii.

Foto: Sebastian Marcovici | FITS 2015 (Fotografia e de luni, când n-a plouat)
Foto: Sebastian Marcovici | FITS 2015 (Fotografia e de luni, când n-a plouat)

M-am grăbit și eu, că, deh, aveam ceva lecții, dar mi-a plăcut fuga celor mari și mici către teatru. O experimentez și eu, adesea, la festival, între două spectacole, dar mi-a plăcut că am văzut-o și pe stradă.

Pe seară am fost la Mein Kampf, spectacolul de la Cluj pe care toată lumea dorea să-l vadă, și la care s-a stat și în picioare, pe margine. Fusesem, la rândul meu, avertizată că e musai să-l includ în lista mea, așa că m-am supus și m-am dus. Și n-am regretat deloc, chiar în condițiile în care, sus, la balcon, a fost cam cald iar spectacolul durează două ore și jumătate.

Foto: Sebastian Marcovici | FITS 2015
Foto: Sebastian Marcovici | FITS 2015

Spectacolul e un exercițiu de exorcizare și propune povestea unui tânăr Hitler (probabil, exact așa cum vi l-ați putea imagina: un Fuhrer în devenire) care petrece scurtă vreme într-un azil de noapte ajutat de niște evrei. Și râzi, pentru că e comedie, iar textul (foarte bună dramatizare by Cătălin Ștefănescu), regia lui Alexandru Dabija și interpretarea actorilor sunt ireproșabile. Râzi dar cumva e râsul din bancurile cu Ceaușescu. Umbra grozăviilor e acolo dar râsul e, cumva, eliberator, terapeutic. Vă recomand, când și dacă aveți ocazia, să nu ratați spectacolul.

Foto: Adi Bulboacă | FITS 2015
Foto: Adi Bulboacă | FITS 2015

Și tot ieri am mai văzut un spectacol, Imagine All the People, pe care o să-l prețuiesc multă vreme și de care, însă, vă povestesc în jurnalul de festival, mintenaș.

Rezumatul zilei by Video Team FITS:



Tags: , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 17/06/2015 by ruxandra in category "FITS", "Teatru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *