August 10

Eusebiu

Era blând şi copiii îl iubeau.

De când se ştia nu-şi dorise altceva decât să aibă mulți prieteni care să se joace cu el şi chiar daca se mai găseau unii care să-l tragă mai tare de coadă sau de labe nu se supăra şi nu le purta pică.
Cel mai mult îi plăcea la piscină. Apa era mereu calmă, curată, albastră, fără valuri destabilizatoare.

Continue reading


Category: Dileme | LEAVE A COMMENT
February 17

Apple vs FBI: Protecția utilizatorului sau protecția teroriștilor?

Pe 2 decembrie 2015, un cuplu de americani de origina pakistaneză a ucis 14 persoane și a rănit alte 22. Poliția i-a urmărit și i-a ucis pe cei doi. Patru zile mai târziu, Obama definea oficial atacul ca un act de terorism – cel mai sângeros, pe teritoriul Statelor Unite, de la 11 septembrie încoace.

Cercetările efectuate au scos la iveală un iPhone care a fost folosit de unul dintre cei doi teroriști, însă telefonul este parolat și FBI-ul nu reușește să-i spargă codul. Prin urmare, au cerut Apple asistență în acest sens, rugându-i nu să spargă codul ci să le permită să forțeze spargerea acestuia, prin ocolirea setării care șterge datele din telefon după zece introduceri ale unei parole greșite.
Continue reading


June 30

Crowdfunding pentru Grecia: e bine sau e rău?

Probabil știți deja situația disperată în care se află Grecia, între ciocanul incapacității de plată și nicovala unor măsuri radicale de austeritate, în timp ce, am impresia, poporul o scaldă într-o superbă nepăsare! Marea și peștele sunt tot acolo, măslinele în copaci, feta pe la căprițe, niște uzo s-ar mai face, ruinele, insulele și acoperișurile albastre vor fi în continuare o atracție pentru turiști, deci cumva se gândesc că se descurcă. Și, cumva, chiar se vor descurca. Dacă nu cedează EUropa, probabil vor sări chinezii ori rușii.
Continue reading


Category: Dileme | LEAVE A COMMENT
March 27

Un pic de ipocrizie, doar că mondială!

Se discută mult zilele astea despre legislația împotriva fumatului și mă gândeam aseară că e, de fapt, o legislație împotriva fumătorilor! În realitate, singura campanie anti-fumat de care pot să-mi amintesc e aia cu Mihaela Rădulescu care întreba lumea de pe niște afise cât blocul dacă fumatul e singura plăcere și care, în cel mai bun caz, ca fumător, putea să te ducă cu gândul la ”tigara de după”. Make sex not smoke! Meh…

Dar , dincolo de interzicerea fumatului în diverse locuri, prin alte țări calul se sare cu un avânt pe care eu nu reușesc să mi-l explic logic. Vorbesc despre pachetele generice.
Continue reading


August 29

Neprevăzutul din viață

Sunt dintre cei care au prins perioada de glorie în care, pe ultima copertă a caietelor, aveam reclamă responsabilă la CEC și îndemnul către economisire, “azi la CEC un leu depui, maine el va face pui”, ba aveam chiar și o pușculiță cu cheie, varianta pentru copii a unui minisafe. Cu toate astea, n-am fost niciodată prea pricepută la a pune bani la păstrare și, în general, îmi displace să discut despre bani. Atât de tare încît, în cazul în care se întârzie cu plata a ceea ce mi se cuvine, mă enervez mai tare că sunt pusă în situația de a vorbi despre asta decât de neplata propriu-zisă.

Și mai sunt și situațiile neprevăzute…
Continue reading


July 29

Informarea este primul pas în tratarea infertilității!

Aducerea pe lume a unui copil e o decizie importantă în viața fiecărei femei, a fiecărui cuplu. Cu toate astea, vârsta la care femeile decid să devină mame a fost împinsă tot mai mult după 30 de ani. Motivele sunt multe și de înțeles, iar cariera, condiții economice, existența unei relații stabile sunt doar câteva dintre ele. Nu în ultimul rând, suntem atât de prinse încât, de multe ori, nici nu mai auzim alarma ceasului biologic, ori poate că stresul, zgomotul și presiunile la care suntem supuși ne fac mereu să apăsăm un imaginar buton de snooze.

Doar că anii trec și, uneori, când simți că, Gata!, acum e timpul!, constați că nu mai e atât de simplu să aduci un bebeluș în viața ta. Și ce-i de făcut? Păi, în primul rând, te informezi! Și, între noi fie vorba, ar fi fost foarte bine s-o faci cu niște ani în urmă! Povestesc mai jos de ce.
Continue reading


May 10

Cum arată lacrimile

V-aţi întrebat vreodată cum sunt lacrimile noastre? Dacă cele de bucurie sunt diferite de cele provocate de tristeţe ori de cele provocate de interacţiunea cu o ceapă sau de vânt? Ei bine, sunt. Şi ştiu asta pentru că există o fotografă care a fotografiat, cu ajutorul unui microscop, detaliile a peste o sută de lacrimi “obţinute” de la diferiţi voluntari în variate ipostaze plângăcioase. Numele ei e Rose-Lynn Fisher şi nu este la primul proiect de fotografie microscopică (aşa i-o zice?!), însă pe mine ăsta m-a fascinat.

tear
Continue reading


September 25

Dileme culinare: mama ştie!

La finele săptămânii trecute, după o perioadă de mâncat în oraş (c-am fost în deplasare şi gazda nu gătea! :p), take out sau comandat acasă (din lipsă acută de timp), am ajuns la piaţă. Ca de obicei, la Matache, care, chiar şi fără hala-i celebră, rămâne una dintre cele mai bune pieţe din oraş.

Bogăţie şi risipă de gusturi şi culori, atât de multe încât cu greu am ales doar câteva legume… aş fi făcut ca la şaorma, cu de toate, atât de frumos şi îmbietor arătau, chiar şi crude. Sau mai ales crude. Tot pentru că, înca o vreme, rămân pe lânga casa omului, mi-am propus şi o cură, cât de cât. Dacă nu de slăbire (pentru că ficatul meu e oricum prea ocupat cu nişte medicamente pe care sunt nevoită să le iau), măcar de detoxifiere. Şi cum asta presupune să gătesc mai la abur, mai fără ulei, sare şi, drept urmare, mai fără gust, am făcut ce fac ori de câte ori am vreo dilemă culinară: am sunat la mama!
Continue reading


September 17

Cine eşti? Cine sunt?

Avem tot felul de măşti pe care le purtăm în funcţie de împrejurări, atât de multe încât, uneori, nici noi nu mai ştim cum suntem în realitate. Aproape că a devenit natural să ne ascundem sentimentele ca să nu fim răniţi, să ne ascundem părerile ca să nu fim judecaţi ori să zâmbim când nu avem motive, iar unii dintre noi am dus îndeletnicirea asta a disimulării la rang de artă.  Şi nu, nu mă refer la actori.

Trăim într-o junglă, pe repede înainte, ţipăm după autentic, dar consumăm aparenţe.

Continue reading


September 3

O chestiune medicală şi una umană

Am citit la Vlad despre cazul cu Arşinel şi rinichiul, apoi am ajuns să citesc o scrisoare deschisă în care actorul este, practic, acuzat că a acceptat un trasplant necesar de rinichi după numai trei zile de spitalizare. Şi că asta e imoral, fiindcă erau pe listele de aşteptare mulţi oameni care ar fi avut o prioritate medicală mai mare pentru transplant.

Nu pot să judec gravitatea cazului lui Arşinel sau urgenţa transplantului în cazul său, nu-s medic, nu ştiu riscurile pentru unii şi alţii, dar mi se pare un pic exagerat să acuzi un om că a ales să primească un rinichi ca să-şi salveze viaţa, chiar şi în dauna altora.

Kidney dish
Îmi pare rău dacă sună prea egoist ce zic, dar aşa, de curiozitate, câţi dintre voi ar fi zis pas, “nu, lăsaţi, că eu pot să mor, să meargă rinichiul la altul”?

Nu zic că nu e rău că s-a sărit peste rând, dacă aşa s-a întâmplat, sau că eu n-aş fi furioasă dacă copilul meu ar fi fost sărit în felul ăsta, condamnat la dializă ori chiar mai rău. Indiferent cine e persoana salvată, nu cred că viaţa unora e mai importantă decât a altora, iar pacienţii ar trebui să fie trataţi în mod egal de sistem. Totuşi, nu sunt atât de ipocrită încât să nu admit că, dacă asta făcea diferenţa între viaţă şi moarte pentru mine (sau pentru cineva drag mie), şi eu aş fi acceptat rinichiul ăla. Chiar şi peste rând.