Era o seară de vineri, acum vreo șase săptămâni. Toamnă, târziu, întuneric deja, frig. Și eu am rămas fără țigări. Nu știu cum, e un mister, pentru că mi se întâmplă foarte rar asta. Bref, în premieră, mi-a fost lene și lehamite să ies să-mi iau țigări, deși am Mega vizavi și-o benzinărie la colțul străzii.
Ce-i drept, aveam IQOS și Heets în casă, ca tot fumătorul care e nevoit să aibă o alternativă la pneumonie când e frig afară.

NB: Acesta este un text despre cum a fost pentru mine trecerea de la fumat la IQOS. E pe bune, chiar am făcut schimbarea, nu m-a obligat și nu mă plătește nimeni pentru asta, îmi cumpăr Heets ca tot omul, cu bani.
Dacă nu fumați, evident, textul ăsta nu e pentru voi, și vorbesc serios! Nu încurajez pe nimeni să (re)înceapă să fumeze, e o adicție, e dăunător și costă!
Dacă vreți să vă lăsați de fumat, mai bine citiți cum a fost la o sesiune Allan Carr România – am documentat foarte pe larg  asta într-o serie de patru texte, și cred că ajută.

Acestea fiind spuse, să revenim la seara aia de vineri când am rămas fără țigări. Și nu mi-am mai cumpărat de-atunci.
Continue reading

Se vorbește despre GDPR de ceva vreme, toată lumea știe că vine pe 25 mai, foarte puțină lume mi se pare că pricepe despre ce e vorba, de fapt, și, în general, mi se pare o inițiativă bună da’ cu norme care au luat-o ușor razna. Cam ca economia românească.
Continue reading

Da, clădirile părăsite mi se par fascinante. Nu știu cum să explic de ce. Poate pentru că poartă în ele energia vremurilor apuse, a celor care le-au trecut pragul cândva, poate fiindcă le populez imaginar și îmi fuge mintea la povești rostite sau tăcute, sau poate pentru că mă gândesc, pragmatic, la ce s-ar putea alege de ele, ori poate pentru că aproape mereu au numele legat de niște istorii cu iz horror și reputații înfiorătoare. Mă atrag băieții răi, ce pot să spun?!
(de altfel, acestui tip de fotografie i se mai zice și ruin porn. Sick people everywhere, right?!)

Nu în ultimul rând, pentru că îmi pare rău de ele, ca de bătrânii cerșetori aflați la colțuri de străzi fără ca mâna lor să fie măcar întinsă, dar ale căror cute, brăzdate pe mâini, pe obraji, în hainele ponosite, spun tot atâtea povești la o simplă privire.
Continue reading