March 20

RIP, festivalul ipocriziei

De fiecare dată când moare câte o vedetă mi se umple timeline-ul de RIP-uri și Dumnezei milostivi care trebuie să ierte, de parcă toată lumea simte nevoia să bifeze cumva participarea la un priveghi, să se lege cumva de evenimentul zilei. Ce contează că nu ascultau artistul, că nu-i văzuseră spectacolele, filmele, nu-i cumpăraseră albumele sau nu-i citiseră cărțile?! Ce pierdere, cât sufăr – EU!, da, eu sufăr, e despre mine, îmi exhib aceste triste sentimente, alături de obligatoriul și creștinescul RIP, trei litere care, odată postate, îmi provoacă porniri aproape violente la adresa alora de le-au postat.
Continue reading


February 5

Scrisoare aproximativ deschisă către parlamentarii din opoziție

După cum știți, desigur, ca urmare a implementării programului de guvernare pesede, o ducem cu toții minunat, mai ales după modificările din superbul Cod Fiscal. Mai ales ăștia cu meserii mai liberale, care ba avem 600, ba nu mai avem, oricum bine n-o să ne fie, dar la vară cald.

Parlamentarii, însă, dacă nu știați, au creșteri salariale după cât de bine o duce țara, doar că în timp ce la restu’ lumii veniturile au intrat la apă, la doamnele și domnii parlamentari, salariul a crescut. Cu puțin sub o mie de lei, 840 de lei, adică, uite-așa, ca să fiu mai precisă. Ăsta e netul. Brutul a crescut cu vreo patru mii de lei.
Echitate, dom’le! Cheltuie statul mai mult cu parlamentarii, adică noi, că de la buget sunt plătiți, și simt și ei ceva la buzunar. Păi nu merită? Păi voi credeți că mitralierele alea sunt așa ieftin de întreținut?! Păi voi știți cât costă o cămașă la Burberry?! Și o schimbi, nene, zilnic, nu poți să reprezinți electoratul așa, oricum, a zis foarte bine domnul Rădulescu. Păi ce? N-a zis? A zis.
Continue reading


January 28

Ce mă bucur că am pierdut trenul!

Zilele trecute am fost în Elveția într-o scurtă deplasare. Nu atât de scurtă, însă, încât să nu beneficiez de confortul transportului lor ireproșabil. Vă scutesc de detalii despre cât de civilizat e totul, ca să nu le comparați cumva cu ce se întâmplă la noi – dăunează grav sănătății. Și poate nici eu n-aș fi evocat asta dacă azi dimineață nu trebuia să plec la Sibiu.
Continue reading


October 17

MeToo: femeile au avut curaj. Acum e rândul bărbaților.

Azi am citit zeci de statusuri cu #metoo, și asta e doar ce mi-a arătat Mark cu algoritmul lui. În realitate cred că sunt zeci de mii în .ro și milioane în lume. Am citit poveștile prietenelor mele – virtuale sau nu – și, mai spre final de zi, când s-a mai ostoit ritmul treburilor, cumva, nu știu clar de unde a venit, dar am plâns.
Continue reading


August 2

Festivalurile încotro?

Am fost recent la o conferință despre festivalurile de muzică – East European Music Conference. S-a întâmplat la Sibiu, cumva legat de Artmania, ambele evenimente având acelaşi organizator.
M-au interesat câteva dintre subiectele trecute în agendă, unele mai mult, altele mai puțin – partea de legal, de exemplu, unde prefer sa las specialiştii sa-şi facă treaba, fiindcă-s genul care admite – șoc și groază! – că n-are cum să le știe pe toate.

Continue reading


July 26

În locul de joacă: tutun ba, alcool da!

Trec destul de des prin părculețul din spatele blocului în care stau, că mi-e în drum spre ai mei și spre metrou. Nu e mare, câteva leagăne și puțin spațiu verde, niște iarbă, o bară de bătut covoare și niște aparate de făcut sport pe care nu prea le folosește nimeni.  Un părculeț clasic, cum se găsesc prin spatele blocurilor în multe orașe.
Sunt și copii, desigur, mai mari sau mai mici, cam toți de vârstă scolară, c-o mamă sau o bunică, inevitabil. Se joacă, se aleargă, se biciclesc, d-astea. Continue reading


May 26

De ce nu vă enervați?!

Ieri, la ora când ar fi fost copii în clase, tavanul holului unei școli s-a prăbușit. Copii nu prea erau în școală pentru că e Săptămâna Altfel, dar patru fetițe se aflau într-una din clasele de pe etajul respectiv. Nu mi-e prea clar de ce și cine le supraveghea, o să aflăm, probabil.
Cert e că toată întâmplarea ar fi putut să aibă urmări catastrofale și e doar un noroc imens că tragedia a trecut pe lângă. Milimetric.
Continue reading


March 16

Beauty and the Coalist

Eu zic despre mine că-s un om destul de tolerant, și m-am mai și îmblânzit de-a lungul anilor. Mă rog, ca s-o zic pe aia dreaptă, am învățat să-mi pese mai puțin despre una și alta, să judec mai puțin pe unii și alții. Sau, naiba știe, să prioritizez nițel #firstworldsproblems. Am devenit, însă, din ce în ce mai puțin tolerantă cu ipocrizia. De la antifumat și parandărăturile industriei pharma, la CSR gone mad, și, în episodul de azi, Coaliția pentru familie.

Care, după ce se screme să schimbe definiția familiei după mintea lor îngustă, are acum o problemă și cu un film de animație, Beauty and the Beast, care are, da, asumat de Disney, o scenă întrucâtva gay-friendly.
Continue reading