Încă de când eram de-o şchioapă, îmi plăcea sau nu, ai mei mă puneau să stau cuminte şi să văd concertul de Anul Nou de la Viena. Dacă suna telefonul, se răspundea scurt “La mulţi ani, ne uităm la concert, da, da, vorbim după”.
Nu mi-am dat seama ce important devenise şi pentru mine până când, după un Revelion de pomină ce promitea o continuare cel puţin la fel de memorabilă, am plecat brusc acasă, fiindcă în locul respectiv nu aveam la ce să văd concertul, stârnind nu doar mirarea… uhm, mă rog, publicului spectactator, dar şi pe a mea “Ce fac, băi, nene?! Las omu’ cu ochii în soare ca să văd un concert?!”.
Ei, da, chiar aşa am făcut şi, deşi “omu'” a luat-o destul de personal şi nu m-a crezut când i-am spus de ce plec, nu regret nici azi. Sunt destule incompatibilităţi ce pot fi negociate, dar asta nu e pe listă, aşa că “sorry, baby, not this life”, eu am nevoie de concertul ăsta ca să ştiu că a început un an nou.
În fine, mai e o regulă. Nu pot să văd concertul ăsta decât alături de oameni extrem de apropiaţi, fin’că mie îmi dau lacrimile la Dunărea Albastră şi, dacă nu la asta, atunci la Marşul Radetzky sigur! O fi o copilărie, probabil chiar este, de fapt. Totuşi, în caz că o să câştig vreodată dreptul de a cumpăra bilete la acest concert, oare există vreo mascara BlueDanubeproof? Nu de alta, dar concertul se dă la televizor! :)
Subscriu. Dacă nu văd concertul şi nu mă smiorcăi câta, n-a început anul. Ţin minte că în urmă cu mulţi ani s-a întrerupt curentul şi pe atunci nu exista internet. Am fost amândoi, eu şi Nichi, distruşi. Acuma dau lacrimile.
ei bine, nu! e o emotie foarte frumoasa si imi place cand aud ca suntem mai multi care o impartasesc :)
Am uitat, eram convinsă că numai mie mi se întâmplă.
Ce mă bucur să văd că suntem mulți care ne bucurăm așa de noul an! Și eu în fiecare an aproape, încerc să ajung acasă să-l văd cu ai mei părinți. Asta e Revelionul nostru cu întârziere.
ce frumos, la fel ca in copilarie! la multi ani! :)
da, nu ai cum sa ratezi acest concert. Chiar in acest moment ascult Concertul de Anul Nou de la Viena
nu e anul nou daca nu se aude radetzky march! :)
la multi ani!
Se pare ca vorbim de persoane cu varsta peste 30-33 ani. Inca nu am auzit niciun tanar care sa stie ce inseamna cu adevarat Concertul de Anul Nou. Faza cu telefonul e un deja vu. :) Si in afara de Dunarea albastra si marsul de final imi place si baletul. Stiu e ciudat dar imi place.
La multi ani si va doresc ca in martie sa aveti biletele de la concertul de anul viitor.
ah, cum? eu stiu si mai tineri carora le place concertul asta!
si mie imi place baletul. si aranjamentele florale imi plac, si faptul ca sunt pitite camerele de filmat de nu le vezi! si tot! :))
an bun si tie! cu bilete, daaa!