Later Edit: And the winner is… Aniel Pătru, dar cum el nu poate venit, next best e Cristi Clita. Felicitări şi… vizionare plăcută! :)
Tintin este unul dintre cele mai logevive şi îndrăgite caractere de bandă desenată, aventurile sale au fost traduse în 80 de limbi şi vândute în sute de milioane de copii. Există chiar şi un soi de ştiinţă, tintinologie, care studiază păţaniile, simbolurile şi spusele acestui reporter care, dimpreună cu Snowy, căţelul lui, a cucerit Europa şi se pregăteşte acum să treacă Oceanul în cadrul unei aventuri cinematografice.
Stevel Spielberg nu are nevoie, fireşte, de nici o prezentare şi, sper, nici tehnologia IMAX. Ei bine, ia un regizor cu imaginaţie şi experienţă în construcţii epice, un reporter celebru care luptă împotriva nedreptăţilor şi proiectează-le pe IMAX 3D, calitate imbatabilă a sunetului şi a imaginii. Ce rezultă? Iată un preview:
Abia aştept să văd “Aventurile lui Tintin: Secretu licornului” şi, cu ocazia asta, ofer o invitaţie dublă pentru mâine seară, de la ora 18.45, la avanpremiera filmului în România, la IMAX (Afi Palace), celui sau celei care îmi spune de la ce personaj de desene animate ar trebui să învăţăm câte ceva, şi ce. Aveţi vreme până mâine la ora 12, când anunţ câştigătorul sau câştigătoarea.
Întrucât juriul sunt… eu, vă urez inspiraţie! :)
Mulţumesc, Oxygen PR pentru ocazia de a face cadou o experienţă frumoasă unui cititor de printre rânduri :)
Sa luam cateva personaje Disney:
Alba ca Zapada – legumele si fructele modificate genetic sunt rele.
Frumoasa din Padurea Adormita – cand esti bogat, ia-ti o gradina mare.
Belle (Frumoasa si Bestia) – nu conteaza daca e urat atata timp cat e bogat.
:)
cristi, dada, si’ti stau in gat! cat despre Beast, nu era urat, era… nobil! N’ai inteles nimic! :)))))
Lady and the Tramp:
o masa buna inseamna o companie placuta, nu o mancare pretentioasa :)
ee, pai ce?! spaghetele nu’s bune? :)
:)
Sincer, cred ca de la toate desenele animate Clasice avem ceva de invatat… Si nu ma refer aici doar la cele realizate acum 30-40 de ani ci si la cele din zilele noastre – remake-uri ale celor vechi… Spun asta pentru ca fiecare poveste in parte transmite un mesaj… Daca inainte puteam invata de la Robin Hood sa fim generosi sau de la Alice ca fiecare poate avea o Tara a Minunilor proprie in care toate visele noastre sa prinda viata “clasicele” de azi pastreaza acea valoare sentimentala, acea vibratie pe care o emana dintotdeauna un desen animat bun: de curand am redescoperit dorinta de libertate si aventura in Rapunzel, Happy Feet acum cativa ani ne indemna sa ne urmam visele indiferent cat de iesite din comun ar parea iar Avatar (daca imi este permit sa extind putin plaja desenelor animate spre animatiile 3D) transmitea un foarte puternic semnal de alarma atat asupra consumului si exploatarii necontrolate a resurselor Pamantului dar si asupra setei de nesatisfacut a omului fata de bani si tot ceea ce inseamna material. In copilarie tin minte ca urmaream seriale de desene animate iar fiecare dintre ele transmitea ceva: inca de pe atunci Captain Planet ne atragea atentie fata de pericolele ecologice la care ne expunem. Aaa! Erau si Galactic Rangers putin mai tarziu – cei care incercau sa salveze Universul de reufacatori – indiferent de planeta de pe care proveneau. Una peste alta desenele animate sunt o metoda extraordinara de a educa un copil – si ma refer aici la clasice, la cele realizate dupa povestile copilariei… Nu la lupte intre roboti sau pokemoni, nu la violenta de pe ecranele zilelor noastre. Ma refer la simplitatea copilariei mele (desi nu am decat 24 de ani si e trist sa zic asta) cand eram cu totii entuziasmati sa intram in casa la televizor si sa prindem desenele de seara – fie ca era vorba despre Piratii Apei Negre, Macron 1 sau oricare alt serial de desene animate de pe atunci. La bucuria pe care o simteam atunci cand primeam de Mos Niculae in ghetute portocale si o sticla de Cola. La toate lucrurile mici pe care copiii zilelor noastre nu le mai apreciaza. Ma doare sa vad astazi cand intru intr-o scoala primara ca mai sunt doar cativa copii care stiu sa vorbeasca si sa scrie corect, ca exista o rivalitate in privinta telefoanelor mobile cat mai performante, ca un copil este dezamagit de parinte sau ce nu isi permite sa ii daruiasca un iPhone sau un PlayStation3 de Craciun… Poate de-asta ar trebui promovate mai mult desenele animate ale copilariei noastre – poate asa vom trai intr-o lume mai frumoasa…
Dupa parerea mea, Ratatouille este genul de film care merita vazut macar o data in viata.Spun asta deoarece pe langa faptul ca este un filmplin de actiune si patima, Ratatouille este un film de la care cu siguranta ai ce invata. Ratatouille este filmul care ne ne dovedeste inca o data ca de cele mai multe ori aparentele inseala.Mi se pare absurd sa critici pe cineva doar dupa felul in care arata, oamenii simt o nevoie arzatoare de a nota si cataloga pe cineva desi de-abia l-au cunoscut.Asa se intampla si in Ratatouille.Insa Remy este un exemplu concludent in acest caz,un soricel care reuseste intr-o lume a oamenilor in care este vazut doar ca un “distrugator ca tot ce intalneste in cale???, ca in spatele acestei fiinte hidoase se ascunde ceva bun,ca si el poate sa creeze nu doar sa distruga.In concluzie, Ratatouille este un film de vazut, una dintre animatiile de referinta, un film pentru intreaga familie, care prin subiect si tema abordata este un exemplu excelent de reusita in viata, chiar si metaforic realizand aceste lucruri!
mie nu mi’a placut prea tare ratatouille, dar i’am gasit, totusi, o perspectiva interesanta din punct de vedere al relatiilor publice :)
e aici: https://printreranduri.eu/2010/12/despre-pr-cu-veverita-si-sobolanul