De ce iubim femeile? – dacă n-ați auzit, măcar, de cartea asta, probabil că locuiți undeva foarte departe, fără acces la net, și citiți postarea asta imprimată pe o hârtie adusă de un porumbel călător.
Sunt înșirate acolo o grămadă de chestii drăgălașe, motive numai bune de redat pentru orice femeie care are nevoie de citate pentru a se (auto)motiva, pe sine și pe alții. Chestii izvorâte din imaginația unui scriitor. Bang! Succes de piață, că doar de-aia a și fost scrisă. O felicitare pentru orice ocazie.
Dar ce vor femeile? Hm?

S-a făcut final de august iar eu n-am simțit mai deloc vara asta, și nu mă refer doar la canicula care ne-a cotropit ci și la relaxare. Lasă că oricum nu sunt genul care știe să-și ia vacanță din aia cu telefonul închis și mail cu autoresponse, și oricum toată lumea care știe cât m-am plimbat vara asta crede că am fost într-o vacanță de aproape trei luni – ceea ce, mă credeți sau ba, chiar nu e cazul, că am prestat piarește și/sau blogosferic pe toate coclaurile pe care am fost.

Mai rău, sunt în urmă cu cititul fiindcă seara, frântă fiind, limita era de cel mult o pagină până să-mi pice tableta din mână, iar eu în mașină nu pot să citesc, fiindcă mi se face rău.

Oare știți voi cine a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe bilete vândute, 1,6 milioane, într-o singură zi? Sau cine a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe, 17, Brit Awards? Și, pe lângă voce, se mai pricepe să cânte și la chitară, vioară, tobe, pian ori muzicuță?

Sau cine o să vină, în sfârșit, în România, pentru un super concert, pe 17 iulie?
Dacă nu știți, și nici nu vă interesează, e ok, puteți să vă opriți aici cu cititul: postul și concursul ăsta nu sunt pentru voi :)

Ieri pe FB cineva de la mine din listă întreba de un curier de încredere, că ăla nu răspunde, ălălalt nu poate veni să ia pachetul și mai știu eu ce. I-am recomandat TNT, fiindcă mie mi se par de încredere și pentru că n-am auzit pe nimeni să se plângă de ei. Și, nu în ultimul rând, cum am mai zis, știu chestii de la ei din curte!

Zis și făcut, a zis persoana în cauză, o oră mai târziu, pachetul era deja predat curierului la Cluj!

Uf, au fost două zile din alea care păreau că nu se mai termină niciodată-niciodată și, cu ele, nici lista de To Do, care, oricum, nu e bifată nici pe departe pe cât mi-ar plăcea mine. Și, mai mult, uneori n-ai de ales și trebuie să prioritizezi lucurile, iar blogul a căzut pe locul doi (and counting) zilele astea. Așa că, fără voia mea, am fragmentat săptămâna asta a cadourilor mai mult decât mi-ar fi plăcut. Dar voi înțelegeți că și voi aveți liste din alea nesuferite, nu?

Iar azi, ca să ne treacă supărarea, am din nou daruri pentru voi!

Am fugit la Sibiu pentru două zile, dar asta nu înseamnă că săptămâna cadourilor pentru cititori, prilejuită, ca de obicei, de aniversarea blogului, nu continuă până miercuri! Prin urmare, azi avem un nou dar pentru un cititor norocos care o să-și aranjeze casa mai frumos de sărbători cu decorațiuni de la IKEA.

Cred că doar cine nu are computer n-a rămas, măcar o dată, blocat în fața unui ecran care dă semne de virusare a sistemului. Sau, nu știu voi cum sunteți, dar mie mi s-a întâmplat. Nu chiar visruși ci malware, niște porcării care se mai duc și pe la alții via email, de exemplu, de te-njură toată lista!

Mie mi s-a întâmplat de două ori, odată pe laptopul de serviciu, acum niște ani, și altă dată, mult mai recent, acum vreo două luni.

Din vremuri străvechi, pe când oamenii încă își serbau aniversările la ei acasă pentru că restaurantele se închideau la zece seara, iar barurile și cluburile cam lipseau de pe harta distracției, ba chiar și în vizite banale pe vremea când telefonul mobil era un vis de aur al omenirii, Bună, dragă, am trecut prin zonă și am urcat până la tine să văd ce mai faci, nimeni nu-ți călca pragul fără o atenție. Lasă că oricum și la medic, librărie, farmacie și chiar și la vânzătoarea de la alimentară, aia acră, dar care avea puterea portocalei pitită sub tejghea, nu te duceai fără o bomboană, o măslină, o atenție. Nu se făcea, mă înțelegi?

La aniversarea blogului, așa cum v-am obișnuit în fiecare an, am câteva zile cu daruri pentru cititori, ca mulțumire pentru răbdare și revenire, comentarii, recomandări și, când a fost cazul, încurajări. Și, de asemenea, este și o formă de a răsplăti agențiile și companiile care au lucrat cu mine de-a lungul acestui an pentru încrederea acordată.

Prima serie de cadouri, așa cum era de așteptat, probabil, vine de la Farmec.

Guest-post by Maxine Jazz.
Noi, pisicile, suntem niște persoane foarte politicoase și amabile. Știu asta pentru că eu sunt excepția care confirmă regula. Sigur, acuma sunt un pui, mă rog, adolescentă, la cele aproximativ șapte luni ale mele, dar încă nu am devenit politicoasă ori amabilă. Sau ascultătoare. Sau cuminte. Cel puțin dacă e să mă iau după ea.

Dar mie îmi place să mă joc. Tot timpul. Cu orice. Și să mă cațăr. Și să dărâm chestii. Și să fur. Brichete. Și pixuri. Și, mai ales, șoricelul cu care se joacă ea la mașinăria asta cu taste.