În antichitate, pe vremea liceului, făceam sport, şi chiar destul de mult, în ciuda fapului că aveam scutire la această materie, fiindcă, în loc să mă rostogolesc pe saltele şi să sar capra preferam să joc baschet în curtea liceului vecin.
Anii au trecut şi alte preocupări au luat locul orelor de bătut mingea iar comoditatea s-a instalat uşor, uşor fiindcă, da, e mai simplu să nu faci efort decât să faci, asta e clar! M-am mai mişcat un pic prin 2005 când, în urma unui accident uşor de maşină vreo două vertebre cervicale au plecat la plimbare niţel şi, drept urmare, nu mi-am simţit mâna stângă vreo săptămână. M-am speriat, m-am dus la o sală să fac mişcare dar, dupa ce mi-a trecut criza, mi-a trecut şi avântul.
Anul trecut am început să alerg, cu metodă, aşa, nu oricum, însă vremea care trăgea spre iarnă şi experienţa scurtă m-au repriponit pe canapea sau, în cel mai bun caz, din vreme în vreme, pe stepperul din propria-mi sufragerie. Căci, da, deşi comoditatea nu mă dă afară din casă, sunt plină de intenţii bune mai ceva ca drumul spre iad! Primăvara nu m-a regăsit cu mai multă poftă de alergat, vara e prea cald… Scuze, dar până când?! Până când n-a mers liftul şi era să-mi dau sufletul urcând şase etaje pe scări cu un pepene în braţe.
Un flyer banal mi-a ridicat o sprânceană acum trei săptămâni. O sală aproape de mine, la doi paşi. Recent deschisă, deci curată şi cu toate alea la locul lor, hmmmm, tentant. M-am dus să văd ce şi cum devine cazul la I AM, căci aşa se cheamă locul, şi mi-a plăcut. Mult. Dincolo de dotări şi de orele propuse, dincolo de felul în care e organizat locul, m-a cucerit ideea că, de fapt, acolo nu e o sală de forţă, adică locul în care te duci să faci efort, să te chinui şi (inevitabil pentru mine) să te plictiseşti îngrozitor. Nu. La I AM Studio e vorba de o redescoperire a sinelului şi de o reaşezare a noastră în raport cu noi. Şi mai e vorba şi de gazde, o echipă mică, oameni fermecători, cu care m-am lungit la vorbă preţ de vreo două ceasuri şi mai bine.
Drept urmare, a doua zi m-am prezentat cuminte la primul meu antrenament de Yoga, ever, cu toate prejudecăţile despre această artă-ştiinţă-sport la locul lor şi, de ce să nu admit, sceptică. Despre cum a fost, în detaliu, vă povestesc altă dată. Acum doar vă spun că, spre marea mea suprindere, după o a doua lecţie, cele zece zile de Ideo Ideis au fost întrucâtva de sevraj şi că abia aştept să revin pe salteluţa mea săptămâna viitoare. Nu de alta, dar finalul ăsta de săptmână mă găseşte iar pe coclauri!
PS n-aş fi scris postul ăsta dacă nu simţeam atât de acut nevoia să mă întorc, recunosc!
Salut, te rog spune mi si mie undeeste sala istudio? Au unsite ceva? Multumesc
sigur, sunt undeva langa mcdonald’s de la buzesti si au si site, aici: http://i-am.ro/
Multumesc, numai bine!!