La 19 ani Dolores, mezina unui familii catolice cu şapte copii, un tată cam zaza şi o mamă care muncea să-i ţină pe toţi s-a dus să dea o probă pentru a deveni solista The Cranberries şi… a luat proba!
Au urmat 13 ani de succes mondial, milioane de albume vândute, mulţi bani câştigaţi, interviuri şi turnee, unul dupa altul, o viata la care multi viseaza dar prea puţini ştiu că, odată ajuns acolo, sus, nu-ţi mai aparţii şi e extrem de uşor s-o iei razna. În 2003 povestea The Cranberries părea a fi la final, fiecare dintre membrii trupei implicându-se în diverse proiecte solo, iar luminile se stingeau, rând pe rând.
În loc să se zbată pentru a rămâne cu orice preţ în centrul atenţiei, Dolores se retrage din lumina reflectoarelor. Totuşi, succesul e un drog puternic, iar şapte ani de turnee fără pauză îşi spun cuvântul, aşa că artista urmează şedinţe de terapie şi, astfel, n-are nici un stres că iese pe stradă şi nu (mai) e recunoscută. Merge la şedinţe cu părinţii, se uită la TV la “Schimb de mame”, face voluntariat la o şcoală locală şi se plimbă prin pădure, în jurul cabanei în care locuieşte cu soţul, cei trei copii ai lor şi fiul soţului dintr-o căsătorie anterioară. O viaţă cât se poate de banală.
sursa: www.doloresoriordan.ie
Avem tendinţa să pierdem o grămadă de timp uitându-ne în urmă dar a evolua înseamnă să-ţi accepţi trecutul şi să realizezi că există suişuri şi coborâşuri. O mulţime de lucruri m-au făcut să-mi dau seama că viaţa e fragilă. Oamenii mor de cancer şi există momente care schimbă lumea, aşa cum a fost 11 septembrie 2001. Când te gândeşti la aşa ceva, îşi dai seama că mâine poţi să nu mai fii, aşa că de ce naiba să-mi fac griji?!, declara Dolores acum trei ani. Atitudine de învingătoare, chiar dacă are noduli pe corzile vocale (a amânat sau anulat concerte din pricina asta) şi ar putea rămâne fără voce.
Mi-a plăcut mult ce-a zis atunci, are dreptate, ştiţi şi voi. O privire la copertele celor două albume solo pe care le-a scos (ambele cu cronici foarte bune) spune, de asemenea, multe despre reechilibrarea şi reinventarea lui Dolores de la un album la altul:
Cu haina închisă, pusă la zid vs În haine albe, spaţiu deschis
Acum doi ani, la Bucureşti, The Cranberries s-a auzit ca pe casetele de odinioară iar Dolores nu părea prea diferită de puştoaica teribilă de-acum 20 de ani: aceeaşi freză, mişcare scenică dar, mai ales, voce şi se vede că-i place să fie acolo, pe scenă, cu colegii din trupă, în faţa publicului. Se distrează dar simţi că face asta în termenii ei, simţi că e ok cu ea însăşi şi nu forţează publicul să-i dea atenţie. Nici nu e nevoie, dacă înţelegeţi ce vreau să spun…
Azi este ziua solistei, împlineşte 41 de ani, iar dacă vreţi să o (re)vedeţi, se poate, chiar la Bucureşti, pe 11 octombrie, într-un concert organizat de EVENTS la Romexpo. Detalii şi bilete aici.
Parţial la fel, acest articol a fost publicat iniţial acum doi ani pe Pandora.
Impresionant articolul! :-) Felicitari!
e tare misto dolores :)