E lucru ştiut că cinematografia autohtonă se uită încă în urmă, spre comunism, şi că o bună bucată de vreme a făcut asta cu un soi de mânie: până mai deunăzi, privirea aruncată către vremurile de tristă amintire era plină de durere, frustrări sau acuzaţii, totul era o dramă nesfârşită. De câţiva ani, lucrurile s-au mai aşezat, am ajuns şi noi în contemporaneitate şi sunt filme care reuşesc – şi încă bine! – să privească cu ironie şi umor viaţa de zi cu zi în comunism sau obiceiurile vremii! Da, fireşte, mă refer la Amintiri din Epoca de Aur.
Ieri, însă, în a doua mea zi de Comedy Cluj, am avut ocazia să văd felul în care privesc comunismul – cel puţin cu ajutorul mijloacelor cinematografiei – şi alţii, după ce am urmăritLenin in October, o producţie israeliană şi am stat ceva la poveşti cu producătorul, Chilik Michaeli, un tip cu 21 de ani de experienţă în lumea filmului.
Pe scurt, este povestea unui pasionat de gătit (aparent nu prea priceput) care visează propriul lui restaurant şi care primeşte o moştenire special pentru a-şi împlini visul, doar că… Pentru primirea moştenirii şi deschiderea restaurantului mult-visat există o condiţie: pe lângă mâncare, locul trebuie să fie un fel de altar închinat comunismului în care musai să troneze, la vedere, la loc de cinste, un bust al lui Lenin! Vezi bine, unchiul decedat avea mare credinţă în ideologiile comuniste.
Fireşte că post comunism toate aceste statui fuseseră distruse, iar procurarea uneia este unul dintre motivele de amuzament ale comediei, însă mai sunt şi altel, unele care ţin strict de punerea ideologiilor comuniste fţă în faţă cu economia de piaţă. Ce iese de acolo… Ei, să zicem că fiecare lasă câte ceva şi filmul are un final fericit.
Ce mi-a plăcut, de asemenea, foarte mult, e felul în care acest film a ajuns să fie realizat. Lenin în October face parte dintr-o serie de trei filme pe care statul israelian le-a finanţat pentru a ajuta trei tineri regizori să lucreze, să-şi facă un nume. Filmele au fost difuzate şi la TV, pentru a avea parte de o audieţă cât mai mare şi, iată, au ajuns să fie selecţionate şi la festivaluri afară. Regizorul filmului despre care vorbim, Evgeny Ruman, a terminat deja un al doilea film (cu aceeaşi casă de producţie), unul minunat, chiar, dacă e să mă iau după ce am aflat despre el (ceva detalii aici) şi urmează să înceapă lucrul la al treilea, tot un lung metraj, din nou o comedie: The Wallet.
Bugetele pentru aceste filme nu sunt prea mari, ceva peste 100.000 de euro, dar reprezintă un început, şi e mai mult, mult mai mult, decât ceea ce li se oferă azi tinerilor studenţi sau absolveţi de regie care se străduiesc să-şi facă filmele de an cu bani de acasă şi mult ajutor de la prieteni.
Altfel, despre comunism, numai de bine! Mai ţineţi minte?
Leave a Comment