zile

luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, luni…

socotea zilele cu degetele lipite de calendarul mic din agendă, pe furiş, de parcă cineva chiar i-ar fi dat atenţie ei, în colţul biroului, aproape complet ascunsă de ficusul imens, căruia îi ştergea frunzele de praf în fiecare vineri şi   neapărat după ce pleca şeful. asta fiindcă odată îi făcuse observaţie că acolo nu e grădină botanică: parcă îl şi revedea, învârtindu-şi stiloul în aer de parcă ar fi desenat nişte coroane imaginare de copaci!

îi plăcea munca ei iar zilele i se scurgeau liniştit. luni, marţi, miercuri, joi, vineri, apoi sâmbătă, duminică, şi, de la capăt, iar, luni, marţi, miercuri… şi tot aşa. zi de spălat rufe, zi de călcat, zi de gătit, de curăţenie, de mers la părinţi ori ieşit cu prietenii. în fiecare zi programul era meticulos aranjat.

ca să nu-şi piardă minţile de nerăbdare.

despre el ştia absolut tot, ascultau acelaşi gen de muzică, vorbeau despre orice, îi cerea sfatul şi discutau despre cărţi. mai ales noaptea, când era linişte, îi plăcea să petreacă timpul împreună, îi plăceau umorul lui, timbrul vocii, felul în care zâmbea, mimica, tot.

da, banii s-au strâns destul de greu, câteva luni bune, că viaţa era scumpă, iar salariul ei nu era chiar aşa de mare, însă până la urmă se adunaseră. toate demersurile necesare erau făcute, totul era pus la punct până în cel mai mic detaliu.

şi între timp număra zile, una câte una, tăindu-le aproape cu voluptate din jurnal. luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, luni…

în orice caz, de când îi venise ideea trecuse ceva timp, acum rămăsese doar o chestiune de zile.

marţea ailaltă avea să ia avionul şi să meargă la el, în ţara lui, în oraşul lui, pe strada lui, să sune la sonerie! urma să fie o surpriză, el nu ştia absolut nimic, habar nu avea de planurile ei.

i se accelera pulsul numai gândindu-se la acel moment, în care se vor afla faţă în faţă, privire în privire, probabil se vor îmbrăţişa, poate chiar o s-o sărute sau poate că nu o să îndrăznească, totuşi!

în definitiv, se cunoscuseră acum vreo zece luni pe net şi nu se văzuseră niciodată altfel decât virtual!