Trăim vremuri în care dăm Like la rochii dar purtăm pantaloni, fiindcă-s mai comozi, şi suspinăm cu gândul la escapeni cu tocuri ameţitoare dar purtăm cizme de cauciuc din motive practice. Nici eu fac excepţie de la comod sau practic, în definitiv, nu trăim pe catwalk ci pe străzi, cu tot cu traficul şi poluarea lor – vara, de exemplu, nu poţi purta o cămaşă albă decât o singură dată, şi nici măcar nu vorbesc de o zi întreagă, vreo două ceasuri sunt de ajuns!
Chiar şi aşa, cu comoditate cu tot, în garderoba mea, piesele favorite nu sunt pantalonii ci vreo câteva rochii şi o fustă, toate în alb/negru, gri sau combinaţii, între care favorita e, desigur, rochia alb cu negru pe care am purtat-o la revelionul 2012 . Zic desigur pentru că, de vreo câţiva ani, cele mai multe haine sunt albe, negre sau in aceasta combinaţie.
Însă rochia de vis, perfecta, că despre asta voiam să povestesc, nu e nici albă, nici neagră.
Era albastră precum cerul, vara, după apus, când e perfect senin şi nu e nici zi, să fie spălăcit, nici noapte, să fie prea întunecat. Teoretic, din mătase, cred că, dacă aş putea atinge cerul, aşa ar fi: mătăsos, fluid, plăcut, îmbietor. Ar fi lungă, până în pământ, poate chiar cu o mică trenă, cu spatele decupat şi decoltată, dar cu glugă din aia amplă, ca la pelerinele cu care se îmbrăcau prinţesele să fugă noaptea din palate, nu ar fi mulată, ca să mă pot mişca în voie, şi s-ar purta, neapărat, desculţă, pentru că nu e o rochie elegantă, de fiţe!
Era, spun, fiindcă între timp m-am decis că rochia asta de vis nu poate să fie făcută doar dintr-o bucată de cer, fie el şi în culoarea perfectă. Trebuie să fie din cer ŞI mare, adică să aibă şi nişte detalii spumoase şi franjurate de alb, cumva. Culoarea e aceeaşi, tot albastru, un pic spre gri, poate, în nici un caz marea aia de reclama, turcoaz, sau culoarea anului, emerald! Nu! Şi, pentru că marea nu are o “textură” perfectă, ca cerul, cred că merge şi nişte pânză topită ca material. Gluga e tot acolo, şi tot n-ar avea nevoie de nici un alt accesoriu, nici măcar de pantofi!
De mulţi ani tiparul ăsta de rochie nu s-a schimbat, e acelaşi. Aş fi putut să mă duc să mi-o fac de nenumărate ori, însă îmi mi-a fost teamă că în imaginaţia mea e mult mai fumoasă decât ar putea să fie, vreodată, cusută. Dar, cine ştie, poate vara asta chiar am s-o port!
Voi aveţi asemenea rochii de vis în minte?Atenţie, nu ma refer la rochii de mireasă! Povestiţi-mi de ele, promit să fie un antrenament util pentru… O să vedeţi voi! :)
(va urma)
Daaaa… rochiile sunt pasiunea mea. Am destule in garderoba. Totusi pe cea “de vis” nu o am. Ar fi verde… un verde smarald. Ar fi dantela in partea de sus, cu un decolteu in stilul rochiilor cu corset. De la talie in jos, ar fi vaporoasa… matase naturala imi vine in minte. Ar fi lunga, si crapata intr-o parte. A avea un sal din dantela si aceeasi culoare… Ar sta SUPER pe mine! :))