De vreo 20 de minute mă tot gândesc cum să formulez chestia asta, în ciuda titlului, cumva, că, da, aparent nişte oameni sunt convinşi că pot să scriu o carte, doar că textul prin care anunţ asta pare, momentan, mai greu de scris decât cartea însăşi! Şi asta pentru că-s atât de încântată dar nu voi ca să mă laud, vorba poetului, ci doar să împărtăşesc o bucurie personală pe blogul personal. Cât de greu poate să fie?! Al naibii de greu!
– Auzi, te-ar interesa să scrii o carte?
– O carte? Păi… Ce carte?
– Ştii seria cu personalităţi…
– Daaa…?
– Ei, e vorba despre un mare actor român.
M-am blocat un pic atunci când am auzit despre cine e vorba.
– Aşa, şi? Ce trebuie să fac?
– Intri în pitch, trimiţi un sinopsis, o structură de carte. Daca e cea mai bună variantă…
A fost.
O să scriu, deci, o carte. Şi, mai mult decât atât, cartea o să cuprindă amintirile domnului Marin Moraru. Deci nu doar că eh, o carte. Este o carte cu şi despre Marin Moraru!
Am emoţii o mie, e o aventură nouă pentru mine şi o bucurie fără seamăn la gândul experienţei pe care urmează s-o parcurg. Fiindcă ştiţi, e ca şi cum ai scrie povestea unei pagini din istoria teatrului şi filmului românesc, istorie contemporană, trăită, povestită. Oh, ce naiba zic eu aici?! Nu e doar o pagină, e ditai capitolul!
Deci bucuraţi-vă pentru mine şi, mai mult, bucuraţi-vă că cei de la Editura All l-au convins pe domnul Marin Moraru să se povestească, spre încântarea, sunt sigură! a tuturor admiratorilor săi. Practic, oricine l-a văzut vreodată jucând. Şi cine nu l-a văzut?!
Deci, nu, nici nu simt vreo presiune, neah… :)
Leave a Reply