Nu ştiu de ce, mi-am imaginat că o să-mi fie greu să trec de la atmosfera TIFF-ului la cea a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Poate pentru că ambele sunt foarte faine dar sunt diferite: la Cluj e vorba mai ales de oamenii care sunt în preajma festivalului, oaspeţi, prieteni, invitaţi, iar la Sibiu e vorba de bucuria mulţimii care, chiar şi în ploaie, se plimbă după actorii care au spectacole de stradă. Şi cumva a fost (greu) doar că repede, fiindcă vârtejul festivalier de pe străzile Sibiului m-a prins repede!
De altfel, de cum am ajuns aici, mi-am luat camera în primire şi mi-am despachetat “şifonierul”, după care am tulit-o pe străzi, spre Piaţa Mare, ca să intru în mood-ul de FITS. Nici nu apucasem să intru bine pe pietonală când am dat de oamenii pe picioroange însoţiţi de Royal Merchtem Orchestra şi mi-am amintit cum ne povestea Constantin Chiriac despre primele ediţii FITS, că la apariţia unor oameni pe picioroage, lumea ferea copiii, cădea în genunchi şi-şi făcea cruce! Eu, probabil din pricină că nu sunt dusă la biserică, am făcut o poză, nu şi cruce:
Seara am văzut Continu, spectacolul de dans absolut sen-za-ţio-nal semnat Sasha Waltz, cel despre care vă spuneam acum vreo câteva luni că va fi fost bucuria mea absolută la această ediţie de FITS. A fost, chiar peste aşteptări, recunosc, şi nu mi-aş fi putut dori ceva mai potrivit pentru a mă iniţia în atmosfera festivalului sibian de teatru!
Motivul pentru care sunt atât de îndrăgostită de teatru-dans e oricine se poate bucura de acest gen de expresie artistică. Fie că admiri perfecta sincronizare a dansatorilor şi eşti atent la expresiile lor corporale şi faciale, la imaginaţia coregrafei – e un moment în care trei dansatoare, susţinute de trei parteneri, merg pe perete, şi e perfect! – ori la cât de bine sunt lucrate corpurile dansatorilor, opere de artă în sine.
Seara a fost scurtă, oboseala din ultima săptămână şi-a spus cuvântul, apăsat chiar, şi m-a trimis, doar un pic după miezul nopţii, la somn!
Poezie şi veselie!
Ieri, printre răpăieli, am admirat alţi artişti, şi pe scenă şi pe stradă. De pildă, după masă, de la 18, i-am văzut pe australienii de la Circa, un spectacol de poezie a mişcării, încredere şi multă muncă întru excelenţă (au excelat, ok!) condimentat cu un pic de umor! Uimitori aceşti acrobaţi… şi le spun aşa în lipsa de alt cuvânt care să-i descrie mai bine, pe ei şi ceea ce fac pe scenă!
Foto: Sebastian Marcovici | FITS 2013
Şi, mai apoi, m-am bucurat de spectacolul străzii şi de bucuria spectatorilor, cei mari şi, mai ales, cei mici. Mi se pare minunat că sunt atât de mulţi copii expuşi la mirajul spectacolelor de teatru, că sunt învăţaţi să le placă, să iubească artiştii şi să se bucure de spectacolul oferit de aceştia. Mă scuzaţi, poza e rea, ştiu, dar expresia fetiţei e nepreţuită!
Şi, drept să spun, cred că nici expresia mea, la spectacole, nu e prea diferită! :))
Altfel, tradiţionalul tartar de păstrăv şi, neaşteptat de fain, mulţi oameni mişto care au dat o fugă de la Bucureşti doar ca să vadă Faust, aseară, ceea ce mi se pare, în continuare, cel mai frumos omagiu pe care îl pot primi festivalul, spectacolul şi, nu în ultimă instanţă, oraşul. Despre asta este vorba: să auzi de la alţii cât e de fain la FITS şi să-ţi doreşti experienţa asta şi pentru tine, indiferent de costuri! Dragilor, #trandafir-ilor, mi-e greu să vă spun câtă bucurie mi-a făcut mica voastră excursie (Ana, e valabil şi pentru tine!), dar sper că ştiţi asta şi fără prea multe vorbe!
Bine de ştiut: FITS e pe străzi dar şi pe Facebook iar acolo e rost şi de niscaiva concursuri oficiale, aşa că nu vă deconectaţi chiar de tot!
Leave a Comment