June 8

Respect în sala de spectacole!

Azi dimineaţă, deja la Sibiu, vorbeam cu Mădălina despre spectacolul de aseară – Continu (Sasha Waltz) – iar ea remarca, oarecum surprinsă: “Dar ai văzut că nu s-a auzit nici un telefon în timpul spectacolului?”

E drept. Nu s-a auzit nici un telefon. Şi, dacă mă gândesc un pic mai bine, nici la proiecţiile TIFF nu prea s-au auzit telefoane sunând. Şi e bine că e aşa. Nu e bine, totuşi, că ne miră normalitatea.


vdf 2

Nu cu mult timp în urmă, minunata Oana Pellea posta pe contul său de Facebook o constatare amară:

Imi cer scuze fata de cei carora le suna telefoanele in timpul spectacolelor in care joc.  Mi am cerut scuze si asta seara… Pe viitor (ca si asta seara), voi opri spectacolul… Ca sa nu va deranjam… si il vom continua cuminti dupa ce ati incheiat convorbirea (…) caci… dragoste cu de a sila nu se poate… si nici repect, se pare…

Nu e greu să ai suficient respect pentru actul artistic din faţa ta dar şi pentru ceilalţi spectatori. De fapt, e chiar simplu.

1. Vino la spectacole înainte de ora scrisă pe bilet. De obicei e o singură uşă de acces iar oamenii de la intrare trebuie să se asigure că ai un bilet valid. Durează un pic. Şi poate vrei şi o apă sau floricele – şi asta durează.

2. La film e ok să ai floricele. La teatru, însă, nu. E total nepoliticos să mănânci la teatru. Chiar dacă e genul de loc relaxat unde se serveşte şi mâncare (gen Godot). Nu foşni, nu te foi, nu vorbi tare, nu vorbi mult.

3. Dacă ai întârziat, nu te purta ca o ţaţă, cu mâinile la şold, că tu vrei să stai pe locul tau, mai ales când filmul sau spectacolul a început deja. Ai întârziat, te aşezi unde găseşti loc liber. Sau nu te asezi. Sau nu mai intri. E vina ta ca ai întârziat, nu a celorlalţi spectatori!

4. Pentru numele Thaliei, fă duş înainte (îmi pare rău, dar e foarte neplăcut să ai în imediata apropiere un miros acru de transpiraţie)

5. Pune telefonul în mod silenţios. Sau, şi mai bine, închide-l. N-are sens să răspunzi doar ca să spui că nu poţi vorbi la telefon.

Astea sunt lucrurile care mă deranjează pe mine şi cred că sunt chestii de bun simţ. Dacă le-am aplica, toţi, poate că experienţa unui film sau a unui spectacol de teatru ar fi încă şi mai plăcută. Hai să încercăm, hm?

(mi-a plăcut mult activarea Vodafone la TIFF, apropo de asta. Foarte mult!)


Tags: , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 08/06/2013 by ruxandra in category "evenimente", "Filme", "FITS", "ţara mea de d'oh!", "Teatru

8 COMMENTS :

  1. By Madalina on

    Bine punctat! Din pacate, la noi prea putini oameni mai merg la teatru de dragul artei si al spectacolului (in aceasta categorie mai rar se gasesc persoane care sa nu respecte regulile de bun simt pe care le-ai subliniat si tu). Cei mai multi oameni merg astazi la teatru de dragul unei anumite aure de snobism, visand sa li se vada cultura pe fata imediat dupa ce parasesc sala de spectacol. In ultima categorie intra speciile descrise de tine care, din pacate, se inmultesc….

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      eu sunt happy daca oricine, din orice categorie, merge la teatru sau la film. tot iti mai ramane o idee, acolo, ceva la care sa te gandesti… sa gandesti fiind scopul intregii experiente :)
      doar sa respecte alea cateva reguli de convietuire culturala in spatii restranse!

      Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      nu stiu sa merg pe bicicleta! ceea ce, sunt sigura, e o fapta foarte rea! :)

      Reply
  2. By Liana on

    Haha, nici eu nu stiu pe bicileta :-)!
    Ma intreb, de ceva vreme, de ce in foaierele unor teatre (cele mai multe) se vand crantanele din astea care se vand si la cinema – pufuleti, floricele, napolitane etc.? Inteleg ca ar putea fi un spectacol mai lung, sau ca unii vin direct de la birou si li se face foame, dar mai decent e sa manance un senvis inainte! Mi se pare complet anapoda.

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      e si nu e. nu de putine ori oamenii vin la teatru direct de la birou, pe nemancate. o punga de covrigei face minuni. d(o)ar sa’i devorezi inainte de spectacol sau in pauza, nu sa mananci cand actorul isi pune sufletul pe scena in fata ta

      Reply
  3. By stefan on

    Ok. Sunt un mare consumator de filme si am observat cateva obisnuinte in mentalitatea romanilor care trec pragul salii de cinema.
    1. Lumea nu ajunge niciodata la timp. Filmul incepe de minute sau chiar mai rau: de zeci de minute bune iar lumea inca se inghesuie sa intre pe usa, plina de nelipsitul popcorn si inarmati cu suc si nachos.
    2. Persoanele care intarzie au obiceiul de a comenta, povesti, vorbi despre filmul respectiv pana reusesc sa-si gaseasca locurile de pe bilet.
    3. Nelipsitele telefoane isi fac aparitia indiferent daca sala este plina ochi sau sunt doar 10 persoane. Este aproape imposibil ca la un film sa nu sune niciodata un telefon. Cred ca in ultimii 2 ani in vreo 2 sau 3 filme ( cei drept de Oscar ) nu a sunat niciun telefon.
    4. Lumea are tendinta de a vorbi, comunica cu persoana de alaturi despre film. Ca este bun, ca este rau, ca se plictisesc, toate aceste lucruri trebuie sa le cunoasca o sala intreaga.
    5. Este imposibil ca din 10 in 10 minute sa nu apara verificare telefonului: facebook, mail, sau pur si simplu mesaje sau apel nepreluat.
    6. Scarile cinemaului sunt de cele mai multe ori adevarate bulevarde populate. Lumea intra si iese din sala mai ceva ca la un magazin comercial.
    7. De cand cu moda 3D, lumea intinde mana pana la ecran pentru …..? + neplipsitul: wow! ai vazut si tu?
    8. Si poate ca sunt putin cam rau, dar de cele mai multe ori ajung la timp pentru a prinde si trailerele din film. Ei bine nici aici nu poti avea parte de liniste, deoarece este o mare agitatie cu locurile, gecile ( iarna ) pe scaune, aranjarea popcornului.
    9. Dupa sfarsitul filmului, majoritatea publicului are tendinta de a arunca ceea ce a consumat fix pe jos, desi la iesirea din sala sunt cosuri/saci speciali amenajati pentru asa ceva.
    Din pacate mai este mai mult decat un pas pana la civilizatia in salile de spoctacol, si desi eu personal nu am mai trecut pragul salilor de teatru de mai bine de 5 ani, sunt sigur ca aceeasi moda se respecta peste tot.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *