Justine Sacco, cea care a iritat o lume cu un simplu tweet, şi care, ulterior, şi-a pierdut jobul de PR Manager la IAC din pricina scandalului, a revenit astăzi cu scuze oficiale:
Words can not express how sorry I am, and how necessary it is for me to apologize to the people of South Africa, who I have offended due to a needless and careless tweet. There is an AIDS crisis taking place in this country, that we read about in America, but do not live with or face on a continuous basis.
Unfortunately, it is terribly easy to be cavalier about an epidemic that one has never witnessed firsthand. For being insensitive to this crisis – which does not discriminate by race, gender or sexual orientation, but which terrifies us all uniformly – and to the millions of people living with the virus, I am ashamed.
This is my father’s country, and I was born here. I cherish my ties to South Africa and my frequent visits, but I am in anguish knowing that my remarks have caused pain to so many people here; my family, friends and fellow South Africans. I am very sorry for the pain I caused.
Justine Sacco nu mai poate acum decât să-şi ceară scuze, în speranţa că va înceta să mai fie un subiect în presă şi pe reţelele sociale şi că, la un moment dat, cândva, o să mai găsească pe cineva dispus s-o angajeze. Cu siguranţă, însă, nu în relaţii publice sau comunicare. Pentru ea, cariera asta s-a cam terminat… deşi, cu toată faima pe care o are acum şi după un interviu plin de regrete, bine regizat, ar putea să strângă fonduri pentru vreun ONG care ajută bolnavii de SIDA. În afară de asta nu prea văd ce-ar mai putea face în PR. Până la urmă, singura parte pozitivă din povestea asta este că scandalul a mărit donaţiile către Aid for Africa – există şi o declaraţie oficială din partea lor pe tema Justine Sacco.
The black sheep? She’s white! :)
Foto: Livio Bourbon
Un fel de concluzii…
E adevărat, în reţelele sociale suntem prezenţi în nume propriu şi personal, iar lucrurile pe care le spunem nu ar trebui să afecteze angajatorii şi/sau relaţia cu aceştia. Pe de altă parte, însă, odată ce ţi-ai menţionat locul de muncă în descriere, cu atât mai mult cu cât munca ta e legată de imaginea şi buna reprezentare publică a companiei, ai un pic de grijă la ce spui fiindcă, exact ca în textul de la Miranda Warning, orice spui poate fi folosit împotriva ta.
Libertatea de exprimare e un lucru minunat, atâta timp când nu face victime – remember cazul Daniel Barbu? Nici în măcar România nu e posibil să spui chiar orice! Sigur, acolo a fost (şi) o decizie politică şi ministrul a încercat să spună că a făcut declaraţia respectivă ca “persoană privată” (aham!) însă, chiar şi în aceste condiţii, tot s-a lăsat cu demisie.
În egală măsură, e indicat ca şi companiile să aibă o politică internă cu privire la conduita angajaţilor în Social Media şi, din când în când, să verifice ce mai spun, măcar pe Facebook, dacă nu chiar şi pe Twitter. Dacă eram în altă ţară, probabil că un mesaj ca cel de mai jos ar fi ajuns măcar la departamentul de comunicare al companiei şi ar fi existat urmări:
Codul Muncii nu-ţi permite să concediezi un angajat pentru că declaraţiile sale sau conduita-i în Social Media dăunează reputaţiei companiei. Dar un regulament intern încălcat îţi permite s-o faci. Legal.
Luaţi în serios asemenea detalii, fiindcă, în vremurile astea, poţi să te faci scrum şi de la ceea ce ar putea părea doar un foc de paie… Publicul poate ierta dar, cu siguranţă, nu uită.