N-am avut vreme şi chef să mă uit la premiile Grammy aseară şi nici azi, pentru a vedea cele mai tembele apariţii pe covorul roşu – se ştie că la Grammy mereu se găseşte cel puţin câte o divă care-şi dă major cu stângu’ în dreptu’ pe covorul roşu. Am văzut şi anul ăsta câteva variante horror, dar nimic nu mi s-a părut la fel de oribil sau nepotrivit ca în alţi ani. Poate trec eu prin vreo perioadă mai tolerantă, nu ştiu. Le găsiţi pe net, dacă vreţi să criticaţi, a scris şi Anne ceva despre “Aşa nu”-urile ediţiei.
Dar, oricum, nu despre asta am vrut să scriu, ci despre duetul de mare clasă între Metallica şi Lang Lang.
Lang Lang, am mai scris de el, e un pianist genial cu apucături de rock star şi ambasador Grammy şi UNICEF. A mai cântat pe scena din Staples Center şi în 2008, cu minunatul Herbie Hancock, iar acum a revenit pentru un moment clasic alături de Metallica.
Trupa Metallica n-are nevoie, sper, de prezentări, aşa că o să spun doar că acum 25 de ani a cântat, tot la Grammy, tot One, şi mi se pare super tare revenirea asta, chiar dacă aseară au fost nominalizaţi şi nu au câştigat. Oricum toată lumea vorbeşte de momentul lor cu Lang Lang. De-asta:
Şi, da, Metallica S&M e unul dintre albumele mele preferate!
Leave a Comment